Intortocheatele carari spre happy-end
Toti ne dorim povesti incununate de happy-end, un final frumos care sa justifice toate suferintele indurate pe drumul intortocheat al vietii. Unii dintre noi chiar au parte de el, cu precadere cei de pe plaiuri hollywoodiene.
Acum, poate ca de vina este si perioada aceasta diabetic de dulce si excesiv de roza, dar chiar mi-a placut filmul Silver Linings Playbook (foarte frumos tradus “Scenariu pentru happy-end”). Mi-am dorit mult ca finalul fericit din titlu sa se regaseasca si in film si sa nu ramana doar la stadiul de metafora. Nu de alta, dar copiii astia doi din film, si anume Bradley Cooper si Jennifer Lawrence (o adevarata revelatie), chiar il merita. Si nu ar fi exclus ca acest happy-end sa se materializeze intr-un Oscar.
Mai presus de orice, filmul impresioneaza prin interpretarile extrem de convingatoare. Bradley Cooper, wow! Nu am fost niciodata o fana a ochilor sai albastri, dar trebuie sa recunosc ca de data asta m-a cucerit. Poate sa ma sune oricand (da, chiar si la 3 dimineata!) sa discutam despre cartile lui Hemingway. Despre Jennifer, numai de bine, ii prevad un viitor fara depresii. Despre Robert de Niro… Chiar mai e nevoie sa zic ceva despre el? De parca ar putea fi altcumva decat exceptional. Iar Chris Tucker a fost principalul responsabil de partea comica, intr-un film care altfel ar fi fost doar romantic, cu accente dramatice.
Pat, un fost profesor de liceu, se reintoarce in casa parinteasca dupa patru ani petrecuti intr-o clinica de boli nervoase, unde pare sa fi pierdut notiunea timpului. Toti ceilalti si-au vazut de viata, in schimb, Pat a ramas blocat in trecut, obsedat fiind de ideea de a-si recuceri sotia infidela.
Asaltat de amintiri, de o mama grijulie, dar depasita de situatie, si de un tata care urmareste cu religiozitate toate meciurile echipei favorite, pasiune neimpartasita (spre disperarea lui) si de fiul sau, nu e de mirare ca Pat nu prea da semne ca ar fi pe drumul cel bun. Salvarea ii vine insa nu de la sedintele de psihiatrie si nici de la pastile, ci de la o vecina care are de luptat cu proprii ei demoni: Tiffany este o vaduva tanara care a fost concediata dupa ce s-a culcat cu toti colegii (si colegele) de la locul de munca. Protagonistii nostri se indreapta mai intai in pas alergator si, mai apoi, in pasi de dans, spre acel happy-end promis.
5 ani si 25 de rescrieri de scenariu: de atat a fost nevoie pentru a se ajunge la rezultatul final. Dar a meritat asteptarea: Silver Linings Playbook este primul film de la O fata de milioane (2004) incoace, care a reusit sa obtina nominalizari la cele mai importante cinci categorii ale premiilor Oscar (cel mai bun film, regie, scenariu si actori in rol principal). In plus, are si patru actori nominalizati, cate unul pentru fiecare categorie. Acestea fiind spuse, mai mira pe cineva ca vreau sa citesc cartea lui Matthew Quick, care a stat la baza acestei minunatii de film?
Se vorbeste de catva timp despre acest film, dar eu inca mai astept sa aud spunandu-se ceva rau despre el (ceva care sa merite bagat in seama, adica). Daca voi aveti o parere diferita, suntem mai mult decat curioase sa o aflam! De fapt, suntem curioase sa va aflam parerea, indiferent de ceea ce ati avea de zis despre acest film!
P.S.: Daca vedeti pe cineva alergand cu o punga de gunoi peste haine, acum stiti explicatia. A vazut Silver Linings Playbook.
Un comentariu
ComenteazaIntortocheatele carari spre happy-end | BunDeCitit.ro / February 17, 2013 la 11:11 pm
[…] al vietii. Unii dintre noi chiar au parte de el, cu precadere cei de pe plaiuri hollywoodiene. blog.serialreaders.com cateva secunde 0 […]