Andrei Ciobanu poate fi auzit la Kiss FM și poate fi întâlnit pe scenă la show-rile de stand-up comedy, peste tot în țară. Însă ceea ce l-a adus pe culmile succesului este controversata carte “Suge-o, Ramona!”. Pentru cei care au citit-o online, înainte să apară în librării, povestea nu este nouă, ea mergând în paralel cu viața autorului. Ceilalți sunt sfătuiți să se pregătească de o lectură mai dură, cam ca realitatea unui oraș de provincie din România, fără perdea sau înflorituri, dar din care vor extrage câteva mesaje mai profunde.

Ce spune Andrei despre cartea lui și despre experiența de scriitor?

Cred că ceea ce a atras o mare parte din cititori este titlul, titlul și iar titlul. Însă cu siguranță atrage și o mulțime de reacții negative, cu care sigur te-ai confruntat. De ce ai ales acest titlu?

În primă fază, când am început să scriu povestea pe pagina mea de Facebook, aceasta nu avea un titlu și tot era citită de multe persoane. A primit acest titlu la câteva luni după ce a început să aibă succes în online. Dar da, cu siguranță e un titlu care îți atrage atenția.

Mulți dintre cititorii tăi au fost la început doar în mediul online. Consideri că este un mod bun de a te lansa ca scriitor, oferind mostre gratuite din opera ta?   

Nu mă simt în măsură de a da sfaturi nimănui și, în plus de asta, eu nu sunt scriitor. Eu sunt un comediant care a scris o carte, doar că la mine s-a întâmplat să placă publicului. Sunt mii de bloggeri în România, există site-uri pe care poți să îți publici scrierile, poeziile sau gândurile, așadar, după părerea mea, dacă scrii din plăcere și nu din dorința de afirmare sau necesitate, nu prea contează unde o faci cât timp oamenii ”te citesc”.

Cum ai făcut trecerea de la scrierea tip blog, la carte? A fost ideea ta, sau ai fost sfătuit?

Eu nu am vrut nicio clipă să public ”Suge-o, Ramona” într-o carte. Am făcut-o însă la insistențele oamenilor care au citit-o. Aceștia îmi spuneau că vor să aibă și cartea în bibliotecă, iar eu le ziceam că nu o să o cumpere nimeni fiindcă este deja aproape toată pe internet. Însă până la urmă, când am văzut că sunt destul de multe persoane care o cer, m-am hotărât să tipăresc vreo câteva cărți ca să le arăt că nu se va cumpăra. Dar se pare că m-am înșelat rău (râde).

Cititorii de sex masculin au fost inevitabil fascinați de cele două personaje feminine importante, Ramona și Anemona. Știu că ele există și în realitate. Ce părere au ele despre faptul că ai expus publicului larg niște episoade intime din viața lor?

Ramona, când a citit o parte din poveste pe internet, cât încă nu exista cartea, m-a sunat să mă întrebe dacă într-adevăr am făcut sex cu soră-sa (râde).

Anemona, pe de altă parte, deși a citit povestea tot înainte să fie tipărită, a rămas foarte surprinsă de felul în care am scris despre ea și singurele cuvinte pe care a putut să mi le spună în momentele alea au fost ”îți mulțumesc pentru că m-ai făcut nemuritoare”.

În legătură cu Ramona: Gesturile și comportamentul ei nu fac deloc cinste unei femei. Cum crezi că poate ajunge o persoană la un asemenea nivel de răutate?   

Nu știu dacă a fost neapărat răutate. Însă la noi a început de când eram mai mici și probabil a fost ceva neconsumat fiindcă niciodată nu a fost momentul pentru noi să ne dorim același lucru. Indiferent ce s-a întâmplat, nu pot să spun că o condamn pentru ceva deoarece fiecare dintre noi facem ce credem că trebuie să facem pentru a ne fi nouă bine.

Există filme sau cărți care te-au inspirat să scrii “Suge-o, Ramona!”, în afară de propria viață?

Nu pot să spun că m-a inspirat vreo carte sau vreun film. Dar probabil peste stilul de scris și-au lăsat amprenta inevitabil unele cărți sau unii autori pe care i-am citit. Dar repet, eu, nefiind scriitor, am tastat pur și simplu așa cum mi-a venit sau cum mi s-a părut mie că trebuie să povestesc o anumită întâmplare. Plus că nu mi-am propus să scriu o carte, ci a fost o întâmplare.

Ce îți place mult? Să faci stand-up comedy, sau să scrii? Dacă ar fi să alegi un singur lucru dintre astea două, pe care l-ai alege?

Ei bine, asta cred că e o alegere pe care mi-ar fi foarte greu să o fac. Îmi place mult de tot să fac stand-up comedy, practic asta e meseria mea de bază. Dar, după părerea mea, eu și când scriu, văd textul ca o bucată de stand-up. Până la urmă și glumele pe care le spun pe scenă, inițial sunt scrise, iar apoi jucate.

Cum faci față feedback-ului negativ, care este și el din belșug?

Despre asta pot să spun un singur lucru: eu nu am o problemă cu oamenii care mi-au citit cartea și nu le-a plăcut. Până la urmă este imposibil să mulțumești pe toată lumea. Am citit cred că toate recenziile și toate comentariile de pe net în legătură cu cartea mea și ceea ce nu mi-a plăcut a fost că există oameni care se cramponează de titlu și își dau cu părerea. Și ce-mi place mai mult e că ei înșiși spun ”știu că nu e ok să judeci o carte după copertă, dar…”.

Eu nu am pretenția să schimb literatura sau să fiu numit scriitor, dar știi cum mi se pare chestia asta? Ca și cum ai spune că orașul Pula din Croația este oribil și este o rușine pentru celelalte orașe, doar pentru că se numește așa.

Așadar, feedback-ul este constructiv și nu am o niciun fel de problemă cu el, atâta vreme cât vine de la persoane care au citit cartea.

Vei mai scrie o altă carte, în viitor, sau a fost singurul proiect literar?

Având în vedere că primesc sute de mesaje de la oameni care vor să știe ce s-a întâmplat în continuare, am decis să scriu și volumul 2. Și sper să reușesc să-l public anul ăsta.

Îi mulțumim lui Andrei pentru răspunsuri, îi dorim la cât mai multe spectacole “sold out” și o nouă Ramona care să-l inspire pe viitor la scris!

#andrei ciobanu #club de carte #interviu #serial readers #suge-o ramona