“I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye.”– Pi Patel

Pentru mine, Life of Pi (Viata lui Pi), a fost una dintre cele mai intense experiente cinematografice ale anului. O poveste captivanta, un 3D perfect justificat, cadre superbe, un tigru adorabil (si surprinzator de real, avand in vedere ca in majoritatea scenelor a fost generat pe calculator), interpretari sensibile si un final care da de gandit.

Recomandarea mea sincera este sa nu ratati acest film. Se simte mana de maestru a lui Ang Lee, dar nu trebuie sa fiti fani ai regizorului ca sa apreciati pelicula in discutie. Este o evadare binevenita din cotidianul gri si mocirlos (ca doar suntem in decembrie). Viata lui Pi este o calatorie plina de culori, care ne poarta dintr-o gradina zoologica din Pondicherry, India, pe apele cand linistite, cand involburate ale oceanului Pacific si mai apoi pe o insula misterioasa.

Ce este atat de captivant la povestea unui naufragiu (altul decat al Titanicului), incat cele 120 de minute sa treaca aproape pe nesimtite? Mai bine de jumatate din actiune se petrece in mijlocul oceanului, pe o pluta si o barca plutind in deriva. Singurii supravietuitori ai naufragiului sunt numitul Pi si Richard Parker. Dar partea interesanta abia acum urmeaza: Richard Parker este… un tigru bengalez. Frumos si pufos, dar totusi carnivor si infometat. Intre cei doi se va dezvolta o relatie… complicata (cum ar spune nenea Facebook) si tocmai in ineditul unei astfel de relatii consta mare parte din magia filmului.

Dupa luni intregi de plutit in deriva, in compania unui tigru, Pi Patel isi gaseste salvarea exact cand incepuse sa isi piarda orice speranta. Aventura lui incredibila, dezvaluita unui scriitor pentru a fi mai apoi impartasita intregii lumi, este de fapt o pledoarie pentru existenta lui Dumnezeu (Allah, Buddha, sau oricum doriti sa ii spuneti). Concluzia filmului: indiferent ce personaje preferati, povestea este, in mare parte aceeasi. La fel este si cu religia.

Sa revenim putin la Pi al nostru, desi o sa va stric surpriza (si imi cer scuze pentru acest lucru), dar mi-a placut mult prea mult ca sa nu mentionez acest aspect: numele complet al personajului este… Piscine Molitor Patel. Si da, chiar asta inseamna – piscina. Cum insa nu este un cuvant tocmai usor de pronuntat, in combinatie cu accentul exotic da nastere unei alaturi mai putin fericite. Dupa cum declara insusi impricinatul: “With one word, my name went from an elegant French swimming pool to a stinking Indian latrine – I was pissing everywhere.” In cazul in care nu ati citit cartea, tind sa cred ca nu aceasta ar fi fost prima varianta care v-ar fi venit in minte. Dar nu-i nimic, si 3.14 isi are rolul sau in acest film.

S-a spus despre romanul lui Yann Martel ca este imposibil de ecranizat. Dar ne-am obisnuit deja ca in ziua de azi, termenul “imposibil” sa fie perimat. Nu numai ca s-a putut ecraniza, mai mult chiar, filmul inspirat de roman este, cel putin pentru mine, unul dintre cele mai frumoase din acest an. Si nu numai pentru mine, intrucat Roger Elbert, un celebru critic american, a plasat pelicula pe locul al doilea in topul celor mai bune din 2012, motivandu-si astfel alegerea: “Life of Pi este o realizare cinematografica care iti taire respiratia, care a spart barierele din punct de vedere vizual. Povestea romanului despre care se credea ca e imposibil de filmat a devenit un triumf cinematografic, in ciuda tuturor dificultatilor intampinate”.

Mai e nevoie sa va spun cu ce carte voi incepe noul an?

#3D #ang lee #club de carte #life of pi #tigru