In luna mai citim…
… Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa.
Nu stiu cum se face, insa fiecare carte a lunii m-a fermecat – am descoperit cate o poveste de viata in fiecare din ele. Ma gandesc ca peste toata imaginatia de care poate da dovada autorul, acesta reuseste sa imprime in poveste putin din viata lui, din vietile celor apropiati, din personalitatea lui. Astfel reusim prin aceste scrieri sa citim ganduri si vieti ale atator oameni si ne imbogatim la randul nostru imaginatia si fiecare zi. Ne picuram in clipele noastre momente de fericire, implinire, dar si tristeti si dezamagiri, invatam din cuvintele altora cum sa privim lumea din alte perspective.
Cartea acestei luni pare a fi pe un plan cu totul diferit fata de cele citite anterior. M-a atras de la bun inceput si abia astept sa incep sa o citesc. Dar nu spun asta, oare, de fiecare data cand postez cartea lunii?
Asteptam aici comentariile voastre pana la finalul lunii. Si fiind luna aniversara, ne-am gandit sa premiem cele mai interesante comentarii. Nu va spun inca nimic de premiu, este surpriza! Dar cu siguranta este vorba de o carte (sau carti… in functie de comentarii)!
Un MAI plin de carti bune sa aveti!
UPDATE: S-a incheiat si luna mai. A fost cam saraca in comentarii, dar cele care au fost – au fost consistente. Ne-au placut comentariile voastre si o premiem pe Elena pentru interventia ei. Cartea pe care o avem pentru tine este Parfumul de Guayaba (Convorbiri cu Gabriel Garrcia Marquez) scrisa de P.A. Mendoza si oferita de prietenii nostrii de la editua Curtea Veche. Asteptam datele tale pe adresa [email protected] si te mai asteptam pe la noi!
11 Comentarii
ComenteazaTweets that mention In luna mai citim…: … Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa. Nu stiu cum se face, insa… -- Topsy.com / May 2, 2010 la 1:06 am
[…] This post was mentioned on Twitter by Serial Readers. Serial Readers said: In luna mai citim…: … Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa. Nu stiu cum se face, insa… http://goo.gl/fb/NvaBl […]
Laura / May 2, 2010 la 11:00 am
Elogiul mamei vitrge l-am citit datorita unei emisiuni urmarite la tv, in care se spunea ca este cea mai frumoasa carte erotica. Au vorbit suficient de bine despre cartea asta, ca eu sa o ratez.
Imediat ce am primit-o acasa am inceput sa o citesc, parca din ce in ce mai curioasa si nerabdatoare. Da, este o carte erotica, dar chiar asa stand lucrurile Llosa stie sa prezinte subiecte inca tabu cu o usurinta impresionanta :).
Cartea m-a tinut intr-o frumoasa tensiune..o carte in care erotismul este elegant 😀 si cu siguranta nu va rosi nimeni.. pentru ca totul este atat de firesc prezentat!
Bianca / May 2, 2010 la 9:27 pm
Și eu am citi-o deja, e frumoasă în sensul acela în care poți considera frumoasă o poveste nepotrivită și pe alocuri malefică. Dar e o capodoperă în ceea ce privește redarea ei.
Eu mai cred și că tot timpul acolo unde inocența întâlnește erosul se naște ceva ce merită descoperit 😀
Thoughts about nothing… » Blog Archive » A 12a luna! / May 10, 2010 la 8:34 pm
[…] aceasta o serbam citind Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa. Inca nu am reusit sa pun mana pe ea, insa abia astept sa o dau gata. In […]
andres / May 14, 2010 la 10:41 pm
Cum mi s-a parut inceputul? Ciudat. M-au trecut niste fiori ciudati, o vedeam pe L. cu ochii ei. M-a prins cartea de la primele pagini… Comentez mai tarziu, sa mai avansez nitel in lectura.
MissValery / May 17, 2010 la 1:33 pm
Nu imi gasesc cuvintele pentru a vorbi despre cartea lunii. Desi credeam ca m-am apucat tarziu de citit, am terminat-o intr-un timp record. In mod clar nu este una dintre favoritele mele, desi sfarsitul mi-a placut. Mi-au placut si interpretarile tablourilor si stilul autorului, dar, una peste alta, nu este o carte de citit in metrou (pentru mine). As incadra-o, alaturi de Parfumul (dar care mi-a placut mult mai mult), in categoria cartilor indicate cand tii regim: iti trece pofta de mancare.
andres / May 17, 2010 la 2:26 pm
Ai terminat-o deja??????????
Pai eu as zice ca ti-a placut, dupa rapiditatea cu care ai citit-o 😀
Si sunt de acord, nu e de citit in metrou. Mi s-a intors stomacul pe dos de dimineata :(((
MissValery / May 17, 2010 la 4:05 pm
Am terminat-o asa de repede nu pentru ca mi-a placut, ci pentru ca a fost destul de usor de citit (plus ca eram nerabdatoare sa ma apuc de alta carte :D). Una in care sa rezonez cu personajele, de preferat! 😛
andres / May 18, 2010 la 1:44 pm
Intrebare. Cati ani are Alfonsito??? Sunt nitel socata… Il vedeam la vreo 8 ani asa…
capsunica_zambareatza / May 25, 2010 la 12:18 pm
Am inceput sa-i “gust” literatura la indemnul unui prieten. Mi-a spus ca este de departe cea mai reusita carte erotica, am cautat-o … am gasit-o, am citit-o in cateva ore; am avut fantezii, am simtit nevoia in acel moment de atingere. M-am atins …
Adevarul este ca Llosa da erotismului alte intelesuri. Prin Llosa sexul nu ti se mai pare comun.
“Elogiu mamei vitrege” trezeste mintea amortita a omului din sec XXI, o excita; il scoate din uniformitatea plictisitoare in care este captiv, il face sa isi atinga corpul, sa-l trezeasca la viata; mintea incepe sa inlantuie imagini frenetice, amprentele se imprima pe corp … sexul este ridicat la rang de arta.
Prin intermediul aceastei carti autorul a demonstrat ca sexul, dragostea, atentia acordata corpului, atentia acordata placerii, dorintele noastre trebuie sa fie mai presus de prejudecatile impuse de secolul in care traim.
Un roman care te hipnotizeaza prin frumusetea cuvintelor cu care este descris actul sexual.
Il voi reciti … cu siguranta!
Elena / May 27, 2010 la 12:36 am
Eu am recitit deja cartea… dar pentru a-mi reimprospata memoria 😀 am citit-o prima oara acum vreo 2 ani. Parerea mea despre “Elogiu mamei vitrege”? O carte erotica in adevaratul sens al cuvantului, incarcata de senzualitate, in care Llosa stie sa descrie intr-un mod artistic un act sexual.
Felul in care Rigoberto isi admira sotia, o venereaza chiar, adora fiecare cm al corpului ei, stie sa dea viata pasiunii, dorintei si nici nu se teme s-o arate.
Da, poate pe multi i-a indignat aventura pe care Lucrecia o are cu un copil, insa cred ca ideea e mult mai profunda, nu e vorba doar de pedofilie, ci mai degraba de faptul ca tot ceea ce e interzis,imoral, iesit din tipare, ne atrage.
E ca un magnet invizibil care prin nu stim ce forta ne cheama, si e cu atat mai puternic cu cat nu-i gasesti nicio explicatie logica, si totusi…nu schitezi niciun gest c-ai vrea sa fugi, ba chiar te supui.
Si e si mai mare controversa pentru ca exprima asta prin intermediul unui copil, care in mod normal ar trebui sa fie inocent, cuminte, curat… insa Alfonsito al nostru dimpotriva, e malefic, incita, se joaca de-a nestiutorul insa stie foarte bine ce face.
Aici imoralul de deghizeaza in inocenta, in ceva ce nu pare a fi murdar, cum ar putea un copil sa gandeasca pervers, astfel Lucrecia pica in capcana si pierde tot ce are doar pentru o clipa de asa-zisa “placere”, o secunda in care simte ca totul ii apartine, doar pentru ca indrazneste sa treaca de o bariera pe care scrie “Strict interzis”.
Probabil instinctele noastre sunt uneori mai animalice decat credem, cand vine vorba de erotism, de sexualitate, de atractie, dorinta, uitam de noi si ne pierdem ametiti intr-un joc murdar.