Dintr-un grup de cititori inraiti, se vor gasi intotdeauna cel putin cativa care au inclinatie pentru scris si manifesta aproximativ acelasi talent ca o parte dintre scriitori cand vine vorba sa compuna proza sau poezie. Cu sau fara vocatia necesara, scrisul ramane o pasiune care isi cere drepturile prin publicare si share-uire, dupa posibilitati.

Mi s-a facut dor de scris. Desi este una dintre marile mele pasiuni, timpul se incapataneaza sa nu aiba rabdare cu ea. Nu ma refer numai la articole marunte de blog, ci si la povesti ample, complexe, care ar putea fi fabricate de imaginatia mea capatand o forma agreabila pe hartia electronica. Din pacate, iesirea lor din labirintul mintii este amanata pe termen lung, intr-un mod trist.

In postura de cititor si in cea de scriitor experimentezi creatia literara in moduri complet diferite. Una e sa citesti povestea altcuiva, sa o analizezi si sa desprinzi mesajul, alta e sa ai propria ta poveste pe care altii o talmacesc dupa cum pot sau conform experientelor acumulate de ei. In al doilea caz, consider ca e greu sa fii obiectiv. Se intampla fie sa-ti vezi creatia prea in ansamblu si sa omiti detalii marunte dar vitale, fie sa privesti prea in detaliu si sa treci cu vederea “the big picture”. In ambele cazuri, cei care te citesc vor observa cu siguranta ceea ce tu ai omis.

Poti avea de multe ori surpriza ca mesajul pe care incerci sa-l transmiti sa fie interpretat in moduri in care nici nu ti-ai imaginat. (Mai ales in cazul poeziilor.) Uneori ma amuz gandindu-ma ca si operele marilor scriitori si poeti studiati de noi la scoala au parte de analize prea complexe fata de ce au vrut ei sa exprime. Iar acum, de pe lumea cealalta asista la un spectacol comic de interpretari care mai de care mai alambicate, ale literatilor cu fete foarte serioase.

Rolul de cititor e mai simplu, mai relaxant, cam ca al spectatorului din sala de cinema. In schimb, rolul scriitorilor (similar cu al actorilor) implica efort, dedicare si cedarea unei parti din propriul “eu” pentru a obtine ceva maret. Succesul nu vine pe loc (ba chiar dupa multi, multi ani), criticile sunt iminente dar si satisfactiile, atunci cand apar, sunt uriase.

Pana voi gasi timpul necesar pentru scris – pentru care presimt ca va trebui sa lupt intr-un fel sau altul – ma voi multumi sa savurez operele literare ale celor care au fost rasplatiti si recunoscuti pentru munca lor, vazandu-si cartile in librarii, pe rafturi. La urma urmei, orice (potential) scriitor trebuie sa aiba mai intai o experienta cat mai bogata a cititului.

foto: lifestalker.com

#cititor #club de carte #poezie #proza #serial readers