Despre vicii, coruptie si iubiri pierdute: Inherent Vice
“…every once in a while, a hero like Doc Sportello shows up to help salvage his generation and guide it back to more merciful shores.”
Putem sa ii zicem subcultura, contracultura, miscare politica sau miscare culturala, informatiile asa-zis de specialitate probabil sunt la fel de variate precum conceptul in sine. Miscarea hippie, sa o formulam astfel, marcheaza puternic actiunea unei productii cinematografice care se strecoara intr-o societate condusa de personaje influente si corupte. Povestea detectivului particular nonconformist hippie Larry Sportello (Joaquin Phoenix) nu face decat sa arunce inca din primele scene ale filmului un aer usor dubios intregii actiuni, insa nu dureaza mult pana ca veritabilul erou cufundat in vicii puternice sa devina un personaj placut si usor amuzant.
Inherent Vice, in regia lui Paul Thomas Anderson, are la baza cartea semnata de catre Thomas Pynchon, si ilustreaza o societate corupta de o segregare a categoriilor de cetateni. Nu este surprinzator faptul ca Sportello este considerat un cetatean de mana a doua datorita modului sau de viata, iar pe latura profesionala este luat in deradere de catre colegii sai, de catre autoritati si chiar de catre unii clienti. Insa, dincolo de personalitatea puternic influentata de modul de viata hippie, dincolo de starile euforice, metafizice sau relativ normale, se ascunde un profesionalism care reuseste cumva sa se desprinda de defectele pe care societatea le blama si condamna.
Larry Sportello pare a duce o viata boema pana in momentul in care o fosta prietena ii face o vizita neasteptata. Intre clipele confuze de revedere dupa mult timp se strecoara insa o problema majora pentru femeia prinsa intr-o relatie extraconjugala cu un influent om de afaceri. Planul sotiei acestuia de a-l interna intr-o clinica pentru tratarea afectiunilor psihice testeaza loialitatea si iubirea fetei prinse intr-o reala dilema. Sportello se trezeste prins intre amintiri vechi, regrete si o situatie cu totul noua in care face promisiunea de a incerca sa afle cat mai multe informatii despre omul de afaceri si despre cum o poate ajuta pe fosta sa prietena. Insa, aceasta dispare in zilele urmatoare, iar detectivul incepe sa primeasca telefoane suspecte din partea unor personaje obscure. Interesul acestuia mai mult fata de ranile trecutului decat fata de spiritul de dreptate il conduce pe Sportello in cercuri infractionale diverse, in care ofiteri de politie, politicieni, cunostinte vechi de-ale sale sunt implicate.
Inherent Vice este genul de film care necesita o pregatire psihica anterioara vizionarii. Tematica expusa pare a fi la prima vedere o ilustrare a perioadei anilor ’70 in tara tuturor posibilitatilor, iar daca limbajul, comportamenele sau gesturile folosite nu te afecteaza din punct de vedere auditiv/vizual, poti gasi in ecranizarea cartii lui Thomas Pynchon o veritabila poveste despre vicii, coruptie si iubiri pierdute. Unii ar indrazni si ar afirma faptul ca Inherent Vice este un film complet. Din punctul meu de vedere, este o productie remarcabila, extrem de colorata in toate aspectele, insa aceasta si este nota de originalitate a filmului. Devine oarecum ironic deznodamantul filmului, atunci cand valorile morale care guvernau asa-zisa societate normala se dovedesc a fi doar aparente, iar eroul central, Sportello, devine un reper de moralitate.
Va invit sa vizionati trailerul mai jos. Daca ati vazut filmul, va astept cu impresii!
Scrie un comentariu