The world will never be the same once you’ve seen it through the eyes of Forrest Gump.

Sunt putine la numar filmele pe care le-as revedea oricand, indiferent de starea in care ma aflu si fara a tine cont de numarul de vizionari la activ. Fiecare dintre noi are propria lista cu astfel de productii care dau aceleasi sentimente placute ori de cate ori personajul prinde viata in acea poveste mai mult decat emotionanta cu care poate ca ne identificam.

Forrest Gump, ecranizarea romanului lui Winston Groom, este o productie care a depasit orice limite ale cinematografiei, patrunzand deja in folclorul international. Citatele din Forrest Gump inca sunt la mare cautare, iar multitudinea de situatii pe care aceastea se pliaza au transformat practic personajul principal intr-un erou al vremurilor noastre.

Mi-a placut filmul regizat de Robert Zemeckins inca de la prima vizionare, insa a fost nevoie de inca o incercare pentru a ma putea indragosti cu adevarat de detaliile prezente in aceasta capodopera a cinematografiei. Poate ca unii ar afirma ca Forrest Gump este un personaj exagerat prin insasi natura lui, insa tocmai aceasta naivitate dusa la extrem a fost cea care m-a determinat sa pretuiesc intreaga poveste de viata a lui Forrest. Poate naivitate nu este cuvantul cel mai potrivit in acest context, acest erou al zilelor noastre fiind marcat de o puritate intalnita doar la copiii care inca nu au intrat in contact cu lumea reala. Faptul ca el isi mentine aceasta puritate si bunatate sincera in fiecare incercare prin care trece, nu face decat sa demonstreze ca, dincolo de rautatea care planeaza chiar si la inaltimi mici in fiecare om, exista speranta pentru fiecare dintre noi.

Incercarile prin care trece Forrest Gump sunt ilustrate cu viziunea unui maestru care surprinde fiecare detaliu esential din fiecare actiune. Insa, poate ca motorul tuturor acestor incercari nu este reprezentat de vointa de a merge inainte indiferent de urmari si fara a analiza consecintele adesea negativiste. Dragostea pentru Jenny este cea care pune in functiune inima eroului nostru, o poveste de iubire care dateaza inca din perioada in care Forrest era mic copil aflat in cautarea unei simple prietenii care sa il ajute sa strabata dificultatile unei copilarii problematice. Jenny este pentru Forrest eroina sa, cea care tot timpul va ocupa un loc special in sufletul sau. Insa, personajul central nu isi deschide sufletul numai fata de Jenny. Pornind de la simplii oameni cu care intra in contact si terminand cu Locotenentul Dan, fostul sau ofiter superior pe care il salvase de la moarte in razboiul din Vietnam, Forrest nu cunoaste limite in ceea ce priveste bunatatea sa.

Poate ca tocmai calitatile lui Forrest sunt cele care atrag nefericirea acestuia. Am vazut pe alocuri in Forrest o tristete fara margini, pricinuita poate de faptul ca Jenny nu ii impartasea iubirea, dar si lipsa unui scop precis. Tocmai din acest motiv eroul nostru ajunge sa fie purtat prin situatii diverse in care isi pune viata in pericol fara a se gandi la consecinte. Faptul ca Jenny se intoarce ocazional in viata sa nu face decat sa-l dezorienteze si mai mult si sa-l determine sa porneasca in aventuri si mai marete. Sfarsitul povestii de dragoste dintre Gump si Jenny este unul tragic, care arata faptul ca trecutul nu mai poate fi recuperat, iar regretul a ceea ce ar fi putut fi este singurul care planeaza asupra unui adevar crunt. Insa, nu toate sunt pierdute, iar deznodamantul ne arata ca viata merge inainte chiar si dupa dezastre cumplite.

Nu este pentru prima oara cand scriu o recenzie despre Forrest Gump, insa, spre deosebire de trecut, de aceasta data am dat frau liber sentimentele pentru ecranizarea de exceptie. Firul narativ este mai putin important atunci cand vorbim despre un film clasic pe care fiecare cinefil ar trebui sa il cunoasca. Asa cum afirmam mai demult, Forrest Gump este „o poveste de viata, o lectie pentru fiecare om. Forrest Gump este arta pura”.

#cinefil #club de carte #ecranizare #film de vazut #Forrest Gump #tom hanks