De ce sunt cărțile singurul cadou potrivit de Crăciun
Salut, eu sunt Anca și sunt dependentă de cărți!
Și sunt extrem de conștientă de faptul că, așa cum zice-n Solenoid-ul lui Cărtărescu, dependența de literatură se aseamănă cu cea de droguri. Și mai au ceva-n comun, anume faptul că, în oricare din cele două cazuri, vei sfârși prin a-ți distruge viața.
Cu toate că știu aceste lucruri, cu toate că-s de acord cu ele, dar insist că singurul cadou potrivit de Crăciun (sau pentru orice altă ocazie) e o carte. Sau mai multe. Mai multe e mai bine, dacă e să fiu întrebată. Cu o carte ai singura ocazie de a oferi (sau primi, după caz) idei. Nu poți ști niciodată, poate chiar ai șansa de a schimba vieți, de a contribui la lista cu „ce m-a făcut un om mai bun” a cuiva.
Poți face experimente, crede-mă. Și te vei distra. Dă-i unei persoane pe care nu o simpatizezi o carte care nu ți-a plăcut și vezi cum se împacă. Ia cartea care ți-a zdruncinat existența și ofer-o persoanei pe care o iubești cel mai mult. Vezi cum primesc cartea, cum reacționează după ce ajung la ultima pagină, cum se raportează la tine și la relația voastră după aceea. Iar de nu știi nimic despre omul acela, de nu știi nici măcar dacă citește sau nu, dă-i orice carte consideri de cuviință și așteaptă reacția. Nu neapărat una pusă-n cuvinte și exprimată, cu politețe sau nu, în fața ta, ci poate una ce-i vizează comportamentul ori acțiunile decisive pe viitor.
Și nu, nu e nevoie să fie doar cărți de self-help; nu trebuie să-i dai unui depresiv o carte despre cum să fii fericit, dar niște poezii despre acceptare poate că ar servi bine scopului. Unei nimfomane nu e musai să-i dai umbrele lui Grey, ci poate vei reuși să-i atragi atenția cu cele două volume despre viața lui Freud, apărute nu demult la Polirom. Unui adult îi poți da o și o carte pentru copii, iar unui copil poți să-i dai și altceva în afară de carte de colorat dacă e foarte tânăr și Căpitan la 15 ani dacă e adolescent. Joacă-te cu posibilitățile, joacă-te cu mintea celui care urmează să primească de la tine cadoul.
Desigur, o solniță sau un blender, un set nou de cuțite sau o păturică pufoasă nu-s de lepădat, dar măcar pune-le și-o carte alături, ca să fii neconvențional și să împaci și nevoia sau bucuria de concret și material cu cea de imaterialul ideilor din cărțile pe care, apoi, orice membru al familiei „cadorisite” le poate stoarce de sevă.
Recunosc, titlul l-am ales pentru că e „de sezon”. La fel de bine se poate referi la Paște, Revelion, Sfântul Ion, Ziua Eroilor, Hanukkah, zi de naștere sau aniversarea unui an de la clipa-n care cineva a renunțat la fumat. Orice ocazie e o bună ocazie pentru a oferi cărți, pentru a face schimb de idei, pentru a plăti câteva zeci de lei pe ceva neprețuit. O veste și mai bună: cărțile nici măcar nu trebuie să fie noi. Ia-le noi și citește-le tu și cu mama ta mai întâi sau ia-le de la anticariat cu 3 lei și fă-i viața mai frumoasă unui om drag!
4 Comentarii
ComenteazaCornelia Popa / December 15, 2015 la 11:10 am
Hmm, cred totuși că e bine să dăruiești cărți celor ce citesc sau celor care măcar cochetează cu cititul, nu de alta însă am dăruit câteva cărți cu speranța că se va aprinde o scânteie și… nimic.
“- Ai citit cartea? Cum e?
– Nu, nici nu știu pe unde-i.”
Cărțile stau abandonate pe undeva și e păcat. Eu m-am lecuit, nu mai chinui cărțile. 🙂
mihailmaxim / December 15, 2015 la 11:39 am
Știi cum se zice: mărgăritare… Cine vrea cu adevărat cărți și le cumpără. Cine nu, nu. Altfel, devin doctoriile amare de care toți fug.
Anca Zaharia / December 15, 2015 la 11:39 am
Cornelia, am pățit și eu asta de multe ori, dar de fiecare dată mă supăr mai puțin. Am avut și surprize plăcute, unele persoane (totuși, mult mai puține decât în primul caz) au descoperit lectura prin cartea oferită de mine. Așa că trec de la întristare și suspin la fericire pură când situațiile alternează. 🙂
manga / December 17, 2015 la 1:15 pm
structura mesaj umor – un articol de nota 10 Anca, felicitari,
eu nu prea citesc insa apreciez asemenea cadouri – bucuria de a darui-primi nu are legatura cu produsul in sine – iar cartile oricum stiu cand este momentul potrivit/prin intermediul cui sa apara in viata cuiva – ca va fi ori/nu va fi citita este irelevant,