“Epoca vitezei” nu priește unui cititor în serie. Parcă timpul nu mai are răbdare cu cei care preferă o carte în locul atâtor variante de petrecere a timpului liber, care sunt mult mai accesibile și oferă o recompensă spirituală mai slabă dar din păcate mai rapidă.

Am auzit mai de mult un punct de vedere interesant, al unei mămici vizavi de cărți pentru copii (fiul ei este în vârsă de zece ani). Mămica desființa cititul de basme și alte povestioare, deoarece copilul “poate lua informația respectivă din alte surse” – probabil de pe internet sau din filmele pentru copii. Cu alte cuvinte, “informația” dintr-o carte este cam tot ce contează. Iar acea informație poate fi extrasă din orice altă parte, (chiar si dintr-un citat de Facebook cu peisaj în fundal, nu?).

În general, una dintre filosofiile anti-citit se rezumă așa: de ce să citești o carte când poți vedea filmul? De ce să te “chinui” trecând peste sute de pagini, pentru a ajunge la esența pe care un regizor bun ți-o poate oferi pe tavă, în două ore la cinema?

Eu cred că experiența cititului nu înseamnă doar să prinzi ideea de bază și să o folosești pentru a deveni un om mai bun. Pe principiul acesta, nu ar mai avea rost să citim “Crimă și pedeapsă”, fiindcă mesajul e destul de simplu: “Nu da în cap oamenilor, măi copile! Propria conștiință îți va da de furcă mai mult decât legea. “

E adevărat că unele filme realizate după cărți sunt spectaculoase și oferă o experiență grozavă. Dar ce ne facem cu acele cărți superbe, care conțin imagini vizuale prea puține sau prea sărace pentru a justifica o ecranizare? Cum “extragem informația” din aceste cărți, fără să trecem prin ele de la cap la coadă? Aici e puțin cam greu…

A citi o carte implică o doză de răbdare, calitate cam nepotrivită pentru secolul nostru. Dacă suntem învățați să primim ceva nou prin imagini sau prin titluri bombastice, cartea nu prea ne oferă asta. Este nevoie să trecem de prezentarea în detaliu a unor personaje pe care tot noi trebuie să ni le imaginăm, să facem o călătorie printre gândurile lor și prin episoade mai puțin importante, pentru a ajunge în punctul în care ne apropiem de experiența de la cinema.

Dacă s-ar face câte un film pentru fiecare carte scrisă, mă tem că s-ar întâmpla două lucruri triste: s-ar dilua conținutul cărții – de multe ori foarte valoros și ne-am îndrepta ușor spre punctul în care nu mai suntem în stare să asimilăm altceva în afară de imagini. Am avea nevoie de un actor cu ochi mari și umezi pentru a da viață unui personaj pe care nu suntem în stare să-l construim în imaginație. Iar noi, cititorii în serie, dorim să rămână anumite cărți la care să nu ajungă decât cei care sunt dispuși să aleagă metoda clasică: nu atât de rapidă și de simplă, dar cu recompense infinit mai mari.

foto: sllib.org

#carte vs film #carti #carti pentru copii #club de carte #film #serial readers