Volumele despre Percy Jackson sunt extrem de populare și s-au vândut în mai mult de 20 de milioane de exemplare în întreaga lume în ultimii 10 de ani, fiind pe lista de Best-Sellers-uri ale New York Times pentru 357 de săptămâni. Și pentru că au un succes atât de mare la tânăra generație, am decis ca articolul despre această serie să fie scris împreună cu o tânără care le-a savurat din plin și cu care am purtat discuții captivante pe baza lor: Alexandra Toma, o liceană de clasa a 10-a de la Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon” din Timișoara. Așadar, iată concluziile noastre despre seria scrisă de Rick Riordan, care are la bază legendele fabuloase ale Antichității.

Fiind o adolescentă de 16 ani, Alexandra știe foarte bine problemele prin care trec tinerii când sunt întrebați despre zeitățile și miturile vechilor timpuri: „Poveștile sunt mult prea detaliate, mult prea stufoase, și nu întotdeauna interesante. Însă faptul că am citit cele trei volume în mai puțin de două săptămâni e dovada clară ca autorul adaptează personajele și narațiunea într-un mod cu totul captivant pentru generația noastră.”

Riordan se dovedește a fi un excepțional povestitor. Poveștile cu Percy Jackson au fost, la început, povești de noapte-bună pentru fiul său, Haley. El i-a cerut tatăl său să-i spună povești despre zeii și eroii greci. Ca profesor în Texas, Riordan a predat miturile grecești de ani de zile și a avut cu siguranță cunoștințele necesare să îi spună fiului său aceste legende într-un mod extreme de captivant, dar în cele din urmă miturile s-au epuizat. Haley i-a cerut atunci tatălui său să inventeze noi povești cu aceleași personaje, și, astfel, s-a născut Percy Jackson și aventura sa contemporană pentru a recupera fulgerul lui Zeus. Lumea cărții este atât de viu descrisă încât ai impresia (cu un pic de imaginație) că ideea că zeii, semizeii, monștrii și eroii trăiesc printre noi pare de-a dreptul plauzibilă.

Percy este un adolescent căruia nu i se potrivește nicio școală, este un inadaptat, iar la numai 12 ani descoperă motivul problemelor sale, realizând că ele nu înseamnă nimic față de ceea ce va urma; toate visele și imaginația care până atunci nu demonstrau decât că este un copil cu probleme par să se adeverească, iar satirii și monștri despre care credea că există doar în cărți prind viață. Prima lui experiență este cu profesoara de algebră care se transforma într-un monstru, iar apoi evenimentele ciudate se țin in lanț. Plecând la o altă scoală, Percy îl aude pe prietenul său vorbind în cancelarie despre lucruri misterioase pe care tânărul nostru nu le înțelege, deoarece nu știa că pe lângă faptul că Grover îi este prieten, mai e și satirul lui protector din Tabăra Semizeilor (locul unde semizeii erau ajutați să își descopere adevărata identitate și unde erau protejați).

În vacanță, Percy se întoarce acasă, iar Grover îl însoțește o bună bucata de timp, vreme în care semne de groază ies la iveală, înspăimântându-l pe satirul Grover, dar pe care Percy nu le înțelege. Percy este dezgustat de ceea ce găsește acasă (tatăl vitreg fiind o pramatie), se închide în sine și o așteaptă cu nerăbdare pe mama sa. Ea dorește ca fiul său să fie fericit și pleacă împreună la casa de pe plajă (locul unde ea și tatăl biologic a lui Percy s-au întâlnit pentru prima dată), neștiind că-l pune în mare pericol.

Urmăriți de monștri, Grover vine să îi salveze, moment în care Percy realizează și află ceea ce este cu adevărat: un tânăr semizeu, cu mama muritoare si tatăl un puternic zeu. Depășiți de situație, ei merg spre tabăra semizeilor, dar în lupta cu monstrul, sufletul mamei sale este luat.

Percy se adaptează cu noua lui casă, unde descoperă ca este unicul fiu a lui Poseidon. În noua sa calitate, el pleacă în misiuni periculoase pentru a aduce liniștea Taberei și a încerca să o salveze pe mama lui aflată pe celălalt tărâm (cel al lui Hades, unchiul său, stăpânul întunericului). Neașteptatul și pericolul îl însoțesc la fiecare pas, dar curajul și vitejia lui îl ajută să ducă la capăt grelele încercări.

Percy este unul dintre copiii cărora li s-a prorocit destinul, deoarece cei trei zei (Poseidon, Zeus și Hades) au jurat că nu vor mai avea copii, iar încălcarea jurământului va salva sau va nenoroci pentru totdeauna Olimpul. În final, destinul este pecetluit, deoarece nici unul dintre ei nu s-a ținut de cuvânt: Zeus o are pe Thalia, care a fost transformată în copac foarte mult timp, dar datorită unei misiuni pline de succes al lui Percy ea revine la forma umană. Poseidon îl are pe Percy, eroul nostru, iar Hades îl are pe fiul sau nerecunoscut. Toți Zeii ajung într-un final sa fie mulțumiți de faptele tânărului Percy, încercând sa țină ,,destinul” înlănțuit.

Aducerea miturilor și legendelor grecești în lumea contemporană se face atât de natural încât nu ai cum să nu te identifici cu personajele surprinse. Muntele Olimp este acum situat la etajul 600 al Empire State Building, și intrarea în Lumea de Dincolo se află în Los Angeles, iar Sfinxul, care acum este profesor, a renunțat la ghicitori, oferind în schimb teste standardizate. Nu puține sunt personajele care suferă dizabilități, dar care se dovedesc a fi de fapt adevărate calități, iar personajele nu se clasifică în bune și rele pe baza genului, etniei sau rasei. Este cu adevărat o serie care spulberă multe mituri urbane și care înlătură multe prejudecăți și stereotipuri specifice literaturii.

În lumea lui Jackson, toți semizeii au ADHD sever și dislexie. Aceste dizabilități, de fapt, sunt semne ale filiației lor divine, deoarece sunt manifestări moderne ale puterilor lor ascunse – reflexe de luptă extraordinare și posibilitatea de a citi greaca veche. Percy este un copil bun, dar nu și un student iminent. Schimbând întruna școlile, de multe ori nu se poate stăpâni, are ieșiri necontrolate, suferă de ADHD și dislexie, și niciodată nu a luat o notă mai mare de C (echivalentul notei 8 la noi). În tabăra de vară observă însă că toți semizeii au aceleași dizabilitățile. ADHD este de fapt menit să îi ajute în luptă, deoarece trebuie să gândească rapid și să fie extrem de mobili, iar dislexia este de fapt capacitatea creierului lor de a citi greaca veche, mai degrabă decât limba engleză. În plus, multe dintre personajele mitologice din serie trec drept umane cu ajutorul handicapului – două personaje folosesc scaun cu rotile sau Grover merge șchiopătând, ascunzând sub dizabilități calitățile lor supraumane. Ba mai mult, cărțile acordă o atenție deosebită modului în care persoanele cu dizabilități sunt marginalizate cu ajutorul personajului Tyson, care suferă de retard din cauza neglijenței părinților și este discriminat de comunitatea de semizei din cauza descendenței sale (el fiind fiul lui Poseidon, iar mama sa fiind ciclop). Chiar și Percy îl marginalizează, fiindu-i rușine cu fratele său vitreg și crezând că prezența acestuia îi va afecta popularitatea, însă va învăța pe parcurs să își folosească handicapul în avantajul său. Și personajul central, Ethan Nakamura, are o problemă fizică: Ethan îi povestește lui Percy că mama sa, Nemesis, l-a lăsat fără ochiul stâng, promițându-i că într-o zi el va restabili echilibrul lumii. Până și creierul grupului, Annabeth, are probleme în citirea indicatoarelor rutiere. Prezentarea acestor dizabilități are și rolul de a ne învăța că în spatele handicapurilor persoanelor din lumea din jurul nostru se ascund calități nemărginite, și că nu trebuie să judecăm oamenii doar prin prisma unui singur element distinctiv, deoarece adevărata esență a vieții stă ascunsă în sufletul lor.

Trăim în secolul 21, deci sperăm că toată lumea a trecut peste discriminarea sexuală și lumea acceptă mult mai ușor că eroii pot fi atât de gen feminin, cât și masculin, și că nu trebuie să poarte o pereche de bikini sau haine provocatoare pentru a doborî personajele negative. Toate personajele feminine au calitățile lor eroice, dar au și defecte. Este imposibil să le confundăm, pentru că toate sunt foarte bine conturate și au personalitățile complet dezvoltate. Cu alte cuvinte, și fetele fac ceea ce eroii băieți fac tot timpul, dovedindu-se femei puternice în toată splendoarea lor: semizeița Annabeth este o intrigantă inteligentă și un loial prieten; Sally Jackson este o (super)mamă, care se sacrifică pentru a-și proteja fiul, iar fiica lui Zeus, Thalia Grace, este o luptătoare aprigă și un lider puternic. Dar fetele pot fi și bătăușe, ceea ce e chiar mișto la această serie, deoarece aruncă în aer anumite stereotipuri specifice literaturii pentru adolescenți (young adult). Acesta este cazul lui Nancy Bobofit, una din cele mai mari bătăușe din internatul unde stă Percy.

Un alt mit spulberat este cel al „Eroului ales”, al cărui destin este să fie atotputernic, iubit de toată lumea și să salveze toate celelalte personaje. Deși Percy este personajul principal al seriei, el nu este Superman, nu zboară de colo-colo ca să salveze domnițe aflate în situații de risc. El își dă seama rapid că de multe ori lucrurile cele mai nobile sunt mai puțin egoiste și aduc mai puțin câștig egoului, iar cel mai bun mod de a salva într-adevăr pe cineva este de a-i ajuta să se salveze singuri.

Un alt lucru de apreciat în această serie este demitizarea familiei. Uneori, familiile fictive prezentate în cărți îi pot face pe copii să simtă că propriile familii sunt mai ciudate decât au crezut. Dar adevărul este că relațiile familiale sunt dificile și nu există familia perfectă. Iar această discrepanță poate fi foarte ușor identificată în primul volum al seriei: Percy și mama lui minunată, care este căsătorită cu un tip îngrozitor, care îl urăște pe Percy; Percy și tatăl său, Poseidon, pe care nu l-a cunoscut niciodată; Annabeth Chase (fiica lui Athena) și tatăl ei și soția lui. Toți semizeii suferă de anxietate de abandon și separare, neavându-i alături în viața lor pe părinții-zei. Practic, Tabăra Semizeilor ar trebui să aibă un terapeut disponibil în orice moment, pentru că familiile sunt complicate.

Povestea lui Percy Jackson îi ajută pe tineri și să înțeleagă că toate materiile pe care le învață la școală au importanța lor. Înainte ca Percy să realizeze că este un semizeu, domnul Brunner (aka Chiron), profesorul de latină, îl întreabă ce relevanță are pentru viața reală unul dintre miturile grecești. Dar Percy nu știe. Așa cum nici noi nu știm, de multe ori, de ce învățăm anumite lucruri la școală și cum ne vor ajuta acestea pe parcursul vieții. Percy crede că mitologia greacă este de umplutură în orar, însă o va găsi extrem de utilă când viața sa se va schimba total, sugerând astfel că o materie pe care o putem considera irelevantă și plictisitoare ne poate fi foarte folositoare într-o bună zi.

În concluzie, seria Percy Jackson și Olimpienii este metoda excelentă de a readuce mitologia greacă în lectura de zi cu zi a tinerilor cititori. Dacă demult Alexandru Mitru ne deschidea apetitul pentru acest gen de literatură, cu ale sale „Legendele Olimpului”, gusturile și așteptările s-au schimbat, astfel că și poveștile trebuie să se adapteze vremurilor în care trăim. Dacă aveți o lungă listă de lecturi pe care vi le-ați propus să le citiți în viitor, amânați-le! Odată începută lectura seriei Percy Jackson și Olimpienii, cu siguranță nu vă veți opri din citit până nu veți da gata toate cele 5 cărți ale seriei (traduse la editura Arthur), dar și cele trei romane grafice ale seriei.

Foto: percyjacksonmovies.com, arhiva personală

#carti de citit #club de carte #percy jackson si olimpienii #rick riordan #serial readers