Cum reuşesc să citesc doar cărţi cărora le dau 5 stele pe Goodreads
Ca orice cititor pasionat (şi pasional), am trucuri şi sfaturi şi păreri despre multe lucruri, nu toate în sfera mea de cunoaştere facilă. Dar astăzi vreau să vă spun imensul secret: cum fac eu de ajung să citesc numai cărţi pe care le notez apoi cu 5 stele pe Goodreads.com.
Păi uite cum fac (şi nu e niciun mare secret, cu atât mai puţin descoperire revoluţionară): nu citesc ceea ce cred că nu merită efortul după un număr de pagini de multe ori considerabil.
Aşadar, poate concluzia cu secret inclus este aceea că viaţa e scurtă, prea scurtă pentru a o irosi făcând ce nu ne place, pentru a citi ce nu mă bucură. Şi asta nu înseamnă deloc că nu ofer şanse, dar cred că m-am antrenat ceva mai bine în ultimii ani la treaba asta. Dacă prima pagină nu mă convinge, ofer o şansă următoarelor 8-10 pagini. Dacă nici acolo nu e ok, nu mă opresc decât până pe la pagina 30. Aş putea spune că am adoptat “regula de 30 de pagini”, dacă aşa ceva există. Am foarte multe cărţi începute, mult mai puţine sunt şi devorate până la capăt.
Şi mi-a luat tare, tare mult să adopt regula asta. Dar, pentru mine, frustrarea de a fi citit 500 de pagini nasoale e mai mică decât frustrarea de a fi citit 30 de pagini nepromiţătoare, lucru care se termină aparent dramatic: nu voi şti, probabil niciodată, cum se termină cartea. Dar pot trăi cu asta. În schimb, nu (mai) pot trăi ştiind că am detestat fiecare pagină, că am cedat curiozităţii în timp ce o altă carte, cu siguranţă mult mai bună, zace pe undeva şi aşteaptă să mă stârnească.
Nu toate cărţile mele de 5 stele au 5 stele şi la alţii, deci nu insinuez măcar că aş citi cele mai bune cărţi din lume, general acceptate şi validate ca atare. Nu. Dar au 5 stele pentru mine, îmi plac mie atât de mult încât, la final, singurul regret e că se termină cartea, nu că mi s-au dus nişte ore sau zile din viaţă în care puteam să mănânc sau să dorm (uneori alternative faine la cititul de bălării).
Are dezavantaje metoda mea? Cum să nu!?! La unele se întâmplă ca după pagina 30 să înceapă miracolul. Pierd aşa? Cam pierd. Dacă vreodată, peste ani, descopăr cartea aia şi o reiau, dându-mi seama de cum e de fapt, mă enervez pe decizia luată? Desigur.
Dar calculând plusuri şi minusuri, pot trăi şi cu asta. Nu mă mai iert pentru o carte proastă 100%. Că unele mai primesc uneori 4 stele se datorează finalului, unde devin şi mai nemiloasa decât la început. Că unele iau, rar, 1-2 stele, este pentru că sunt foarte scurte sau am fost izolată o vreme doar cu cartea aia, fiind nevoită să o citesc pentru a nu înnebuni.
Cărţile cărora să le dau 5 stele pe Goodreads aşteaptă, iar eu nu pot pierde timpul. Totuşi, sunt încă tânără. Încă vreo câţiva ani mă mai pot crede geniu care o să moară la 27 de ani. Câţiva ani în plus înseamnă ceva, dar (calculând în cărţi) nu e chiar mare lucru, prin urmare mă grăbesc să prind măcar 27 cu cele mai faine cărţi citite. Cu bucurie şi entuziasm, cum fac cu fiecare carte care nimereşte exact acolo unde trebuie, când trebuie.
Foto: Pinterest.com
Anca Zaharia
Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.
11 Comentarii
ComenteazaAnca Ciochina / January 26, 2016 la 11:33 am
Cam asa fac si eu. Nu as putea spune ca le dau tuturor cartilor citite 5 stele pentru ca uneori exista un ceva care ma face sa scad desi cartea nu mi se pare proasta. Si uneori citesc si carti mediocre pentru ca astept sa apara acel ceva oau sau pentru ca se citesc extrem de usor si le termin inainte sa ma prind. Dar rareori termin o carte care sa primeasca 1 stea sau 2 stele.
De fapt, mi-as dori ca Goodreads sa aiba si posibilitatea de a marca o carte cu “inceputa dar nu intentionez sa o termin” sau ceva asemanator.
Bookish / January 26, 2016 la 2:50 pm
Cred că e bună metoda, dar nu ştiu dacă m-ar lăsa totuşi inima să abandonez o carte după numai 30 pagini. Se întâmplă totuşi ca intriga să înceapă ceva mai încolo, sau, chiar dacă nu rezonezi de la început cu stilul narativ, sa intri mai târziu în ritmul scriitorului şi până la urmă să îţi placă.
În general mă ajută să citesc câte ceva despre carte şi aşa îmi dau seama în proporţie de 80-90% dacă o să îmi placă sau nu.
selisteansimina / January 26, 2016 la 8:07 pm
Frumos ! Eu, de obicei, le cam… miros, care-s bune. De exemplu, când eram mai mică, de fapt și acum, pot spune, când merg la biblioteca școlii printre cărțile vechi, parcă aș ști care-i bună și care nu. Cum să spun, de multe ori așa e. Un fel de simț olfactiv… :))))
În orice caz, eu am citit odată „Peplum” de Amelie Nothomb aproape până la sfârșit. Mai bine o citeam până la primele pagini, fază în care am constatat că această carte n-o să-mi placă și mai mult o să-mi pierd timpul ea. De asemenea, mai bine o abandonam, vreau să spun, măcar după ce mi-am dat seama pe la jumătate că nu-mi place. Dar am continuat, așa că am rămas doar cu câteva pagini necitite din ea. Măcar atunci m-am oprit.
Good books ! 🙂
Anca Zaharia / January 26, 2016 la 8:12 pm
Anca Ciochina, daaaaa, și eu simt lipsa posibilității de a marca o carte cu „nu o termin evăr”! Mi-ar fi tare util!
Anca Zaharia / January 26, 2016 la 8:13 pm
Bookish, sufăr de fiecare dată când las vreo carte neterminată, dar acum percep asta ca pe un rău necesar. Poate mă face fericită cartea ce-i urmează uneia abandonate. Măcar sper :))
Dorina Danila / January 26, 2016 la 10:01 pm
Și eu citesc doar cărți care-mi plac, chiar dacă alții nu le apreciază la 4 sau 5 stele. Până la urmă e timpul meu și eu le citesc, nu alții, nu? Ultima carte pe care am citit-o e singura căreia i-am dat 2 stele, dar m-am ambiționat s-o duc la capăt fiindcă era Eliade. Nu se va mai repeta, promit :).
Andreea Chiuaru / January 27, 2016 la 12:06 am
Am și eu o regulă de genul ăsta, dar limita mea e pe undeva pe la pagina 100 pentru cărțile care au peste 300 de pagini și undeva pe la pagina 60 – 70 pentru cărțile mai mici de 30 de pagini. Uneori le abandonez deși citesc mai bine de jumătate, alteori le termin totuși, în special atunci când sunt foarte subțiri.
Andres / January 28, 2016 la 7:12 pm
Eu am o regulă pe care va trebui să o încalc la un moment dat, nu las cărți necitite. Am 3 excepții, dar le voi relua. Sunt în stand by. Mi s-a întâmplat să citesc o carte care m-a prins abia după 200 de pagini. Maestrul și Margareta. Senzația de început a fost, cum să zic, parcă mestecam burete. Apoi, când a apărut Margareta în peisaj totul s-a schimbat. În rest, mi se întâmplă să citesc și cărți slabe, însă mi-e așa milă de ele să le las neterminate… Ufff.
odelyna7 / February 21, 2016 la 1:55 pm
Regula mea este sa citesc primele 100 de pagini, nici mai mult, nici mai putin; si daca dupa cele 100 de pagini tot nu ma atrage cartea, asta este, nu e de citit deocamdata 🙂
Anca Zaharia / June 13, 2016 la 11:15 am
La primul volum din Trilogia Marte am ajuns să decid că o citesc cu totul abia după ce am ajuns la pag. 99. Tocmai mi-am încălcat regula :)) Dar nu regret, deocamdată e cam de 4 steluțe.
Ce citești când nu-ți vine să citești? | Serial Readers / October 5, 2016 la 8:19 am
[…] Dar ce se întâmplă când cititul pur și simplu nu „curge”, nu „merge ca uns” ca pe vremuri? Vremurile de care vorbesc sunt, totuși, cele de acum câteva luni, n-am îmbătrânit brusc și răbdarea nu mi s-a dus toată pe apele vreunei Sâmbete. Ori nimeresc eu doar cărți proaste? Exclus, vă spuneam într-un articol anterior despre trucul meu pe care-l aplic pentru a citi numai cărți de 5 stele pe Goodreads. […]