Saptamana trecuta, Andres a venit cu ideea unei colaborari, a ramas la acest stadiu pana de curand cand am fost anuntata ca s-a decis ca eu sa apar pe Serial Readers cu diverse articole cu si despre carti. M-am bucurat de aceasta veste si imediat m-am intrebat despre ce voi scrie, astfel incat sa nu dezamagesc nici echipa Serial Readers, dar nici pe membrii clubului.

Fiind prima data pe Serial Readers, intr-o alta calitate decat cea de serial reader vizitator, nu o sa-mi fac o prezentare standard, avand in vedere ca e vorba de un Club al cartilor frumoase.

Cum am devenit serial reader?

Privind in trecutul meu, in copilaria mea, nu ma mandresc deloc cu faptul ca nu am fost atrasa de carti de la varsta scolara, ma intristez pentru ca necitind la timp anumite carti, astazi nu mai au acelasi farmec, acelasi impact asupra mea. Ma simt vinovata pentru lipsa mea de interes pentru carti in perioada aceea.

Imi amintesc acum ca pe atunci (pe la 10, 11 ani) biblioteca familiei (mult mai mica decat cea din prezent) era in sufragerie, incapere in care se intra rar, era camera pentru ocazii speciale; aveam zile in care ma postam in fata celor catorva carti si zambeam pentru ca ma atrageau majoritatea. Curiozitatea m-a determinat sa ating paginile a doua carti: Castelul din Carpati a lui Jules Verne si Laleaua neagra de Alexandre Dumas. Tot ce regret e ca nu am dus nici o lectura la capat, am citit doar cateva pagini.

La scoala, lucrurile s-au mai schimbat putin si desi nu mai aveam asa mult timp liber, erau zile cand paseam fascinata in biblioteca scolii. Acum realizez ca mi-e dor de acel loc mirific, parca rupt dintr-o poveste, o bucatica de rai al cartilor, erau romane peste tot si le-as fi luat pe toate acasa. Eram in generala cand am citit o carte frumoasa, potrivita pentru acea varsta, Declaratie de dragoste a lui George Sovu si abia apoi am aflat ca exista si film dupa cartulia asta. Intalnirea cu el a fost la fel de frumoasa. De alte titluri citite in acea perioada nu imi mai aduc aminte (varsta e de vina).

Anii de liceu m-au schimbat mult, din multe puncte de vedere, insa, in ceea ce priveste literatura am fost nevoita sa ma schimb datorita imprejurarilor. M-am trezit in fata unei profesoare cu pretentii, la propriu, care punea foarte mult accent pe lectura cartilor, motiv pentru care ne oferea aproape la fiecare ora lista cu „lectura obligatorie”. Asa am descoperit placerea lecturii – doamna profesoara e „vinovata”, ea mi-a insuflat iubirea pentru citit. Au existat romane care trebuiau citite neaparat ca altfel nu puteam intra la ora. M-a „prins” imediat: Ultima noapte a lui Petrescu, Moara cu noroc, Slavici, Padurea spanzuratilor, Liviu Rebreanu, Mesterul Manole si Baltagul lui M. Sadoveanu. Ultimele in lista s-au clasat Ion si Morometii, carti din care am citit doar primele parti. Pentru ca e si o oaie neagra, trebuie sa mentionez ca cel mai mult mi-a displacut Dupa melci de Ion Barbu (a fost un chin cu poezia asta!).

Mai tarziu am hotarat sa nu mai las pe nimeni sa-mi impuna ce anume sa citesc si mai ales cand. Bine, mai exista si exceptii, insa in lipsa lor, citesc in stilul meu caracteristic, nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vreau!

Asadar, sunt serial reader de la 15 ani, tarziu pentru unii, poate devreme pentru altii. O alta carte citita, in afara bibliografiei deja sufocante, este Noaptea samurailor de Michael Crichton (literatura japoneza), pe care am citit-o pe nesuflate in zile de scoala, acasa, in pauze sau chiar in orele in care nu aveam nici un stres si pe care trebuie sa recunosc ca as reciti-o oricand!

Ce voi scrie pe Serial Readers? Inca ma intreb si eu, dar cu siguranta, veti avea confesiuni despre carti, articole care pot avea la baza un titlu, un citat, un autor, intr-un cuvant, tot ce-mi trece prin cap si are legatura cu cartile.

Nu inchei, fara sa spun de ce am acceptat sa scriu pe blogul Serial Readers. Motivatia este simpla: sunt unul dintre voi, unul dintre cititorii impatimiti, care isi aminteste si acum lansarea oficiala a Clubului Serial Readers, idee pe care am sustinut-o de la inceput. Datorita acestui Club am cunoscut-o pe Andres, MissV si pe voi, iubitori ai cartilor. Tot SR e de vina si pentru faptul ca astazi imi exprim liber parerea despre carti, fara jena. In si mai putine cuvinte pentru ca imi place sa ma las purtata de cuvinte si sa astern pe hartie sentimente, stari, povesti, adunate in propriul meu roman :).

Va multumeste,
Laura

#carti #confesiuni #serial readers