Evil shall with evil be expelled

Tot aud spunandu-se cum ca Noomi Rapace este exceptionala in rolul lui Lisbeth Salander din ecranizarea suedeza a trilogiei-cult “Millenium” de Stieg Larsson. Dar dupa ce am vazut versiunea americana, pot spune sincer ca nici Rooney Mara nu e rea (bine, este, dar intelegeti voi ce vreau sa zic).

E drept, nu am termen de comparatie, intrucat nu am vazut nici filmul suedez si nici cartea nu am citit-o (si parca nici nu am de gand sa o fac pana nu vad toate cele trei filme din serie). Ma bazez strict pe ce am auzit, dar si pe impresia puternica pe care mi-a lasat-o pelicula lui David Fincher.

Cele doua ore si jumatate, care initial m-au speriat, trec neasteptat de repede. E genul de film care te tine pironit de scaun si cu ochii mariti, ca sa nu pierzi niciun detaliu, desi sunt si faze cand iti vine greu sa nu iti intorci privirea. Un film dur, socant, filmat impecabil si cu o coloana sonora care provoaca dependenta.

Filmul captiveaza de la primele secvente: genericul este unul inedit, uleios, potrivit pentru un videoclip al unei trupe rock (sau, de ce nu, pentru Lady Gaga). Continua apoi in aceeasi nota intunecata chiar si atunci cand peisajul este de un alb absolut (unele cadre s-au filmat in Suedia, in timpul celei mai grele ierni din ultimii 20 de ani).

Jurnalistul Mikael Blomqvist este chemat sa dezlege misterul unei morti/disparitii ce a avut loc cu mai bine de 40 de ani in urma. Si cum lucrurile se complica cu fiecare noua descoperire in parte, o mana de ajutor este binevenita. Iar aceasta mana de ajutor vine din partea, ati ghicit, fetei noastre cu al ei dragon tatuat  (o sa aveti ocazia sa vedeti unde este tatuat acest dragon, dar nu va ganditi la prostii!). Lisbeth Salander, cu piercingurile ei si frezurile traznite, cu o mina in acelasi timp timida si amenintatoare, nu este o anchetatoare obisnuita, dar este foarte buna in ceea ce face. Desi Liz uraste barbatii (si pe buna dreptate), regizorul reuseste totusi sa strecoare si cateva scene fierbinti. Finalul insa, lasa un usor gust amar: parca as fi preferat-o pe Liz cea mereu gata de atac, mereu in defensiva, si nu pe Liz cea vulnerabila si, prin urmare,atat de umana.

Rooney Mara si-a luat rolul foarte in serios, piercingurile (nu numai cele de pe fata) sunt pe bune, la fel si tunsoarea. Isi merita notorietatea si probabil premiile pe care acest film i le va aduce.

Desi finalul raspunde intrebarilor, cel mai mare mister ramane totusi neelucidat: unde este Brad Pitt? Daca nu stiati, aflati ca actorul a aparut in trei dintre cele mai cunoscute pelicule ale lui David Fincher: Seven, Fight Club si The Curious Case of Benjamin Button.

E crunta asteptarea si am nevoie de parerea voastra. Sa citesc cartile sau sa astept mai intai sa fiu surprinsa si de urmatoarele doua filme? Sau, si mai bine: cred ca o sa ma uit la seria suedeza si apoi sa purced si la lecturarea cartilor. Inca ceva: doar mie mi se intampla sa amestec dragonul tatuat cu cercelul de perla?

#club de carte #david fincher #fata cu dragon tatuat #millenium #Stieg Larsson #trilogie