From the smallest beginnings come the greatest legends.

Personajele noastre preferate s-au intors! Nu toate, e drept, dar cele care au facut-o, au adus si intariri. Se resimte lipsa lui Aragorn, Legolas, Frodo si a celor trei muschetari hobbiti, dar nu in asa masura incat sa stirbeasca din farmecul celei mai asteptate calatorii a anului – The Hobbit: An Unexpected Journey.

Regizorul Peter Jackson s-a intors la carma proiectului sau de suflet, invitandu-ne, din nou, in Taramul de Mijloc. De data aceasta, povestea ne poarta inapoi in timp, inainte de intamplarile din trilogia fenomen Stapanul Inelelor. Aflam cum s-a inhamat Bilbo Baggins, un hobbit obisnuit si multumit cu viata linistita pe care o duce, in aventura vietii sale. Si nu oricum, ci alaturi de cea mai galagioasa adunare de pitici, pardon gnomi, si de Gandalf, vrajitorul care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Porniti sa elibereze regatului gnomilor de sub stapanirea dragonului Smaug si sa isi recupereze astfel, casele, temerarii nostri au de infruntat primejdii la tot pasul (nu ca lupta cu un dragon ar fi floare la ureche): orci, wargi, goblini si alte creaturi care mai de care mai respingatoare. Bonus: aparitia lui Gollum, cu cei 9 “dintisori” ai lui si un talent aparte la ghicitori.

Peisajele sunt, ca de obicei, incantatoare. Middle-earth si Riverdale sunt desprinse din cele mai frumoase basme, dar par cu atat mai reale acum, intrucat avem de-a face cu o tehnologie 3D avansata.

M-am bucurat de toate cele peste 160 de minute (multe) ale calatoriei si mi-am dat seama ca mi-a fost dor de un astfel de film grandios. Cu toate acestea, sa astept inca doi ani pentru a vedea cum se termina povestea, mi se pare crunt. Iar aceasta in conditiile in care am citit cartile lui J.R.R. Tolkien si prin urmare ar trebui sa stiu (atat cat imi mai permite memoria literara), ce curs va urma actiunea. 300 de pagini de carte ecranizate in trei parti inseamna cam 160 de minute pentru fiecare 100 de pagini. Aceasta e ceea ce numesc eu o realizare cinematografica de exceptie. Vor exista cu siguranta multe voci care vor spune ca regizorul s-a lungit inutil, ca prima jumatate a filmului plictiseste. Dar daca sunteti fani adevarati sau pur si simplu va doriti o evadare din cotidianul nici pe departe la fel de colorat ca peisajele din Noua Zeelanda (a se citi Taramul de Mijloc), va recomand calduros sa le ignorati si sa va duceti la cinema.

Nu e cu Legolas, dupa cum va spuneam (desi e posibila sa fiu singura care regreta acest lucru), dar e cu Gandalf, Golum, Saruman, Elrond, Galadriel, ba chiar si cu Frodo. Si e haios, cum numai hobbitii pot fi. My precious, indeed!

#calatorie #club de carte #gandalf #hobbitul #Stapanul Inelelor