copilarie

Ce am descoperit citind autorul preferat din copilărie

de / March 28th, 2017 / 283 vizualizari

Prima serie care a reușit să mă convingă că lectura este unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume este Amurg de Stephenie Meyer. Am citit toate cărțile în două săptămâni, fapt care la vremea respectivă era un record pentru mine, fetița care cumpăra cărți și nu le citea. Pentru mine, povestea muritoarei Bella și a vampirului Edward a însemnat startul unei frumoase călătorii pe tărâmuri fermecate, alături de personaje fascinante. De atunci, nu m-am mai oprit din citit, iar seria respectivă am recitit-o de cel puțin trei ori – de prima carte am fost obsedată, citind-o la fiecare două săptămâni. De fiecare dată când eram întrebată care este autorul meu preferat, răspundeam cu mândrie că Stephenie Meyer este! Am citit fiecare carte scrisă de Stephenie Meyer și mulți ani am fost de-a dreptul fascinată de puterea ei de a te răpi din lumea reală și de a te transporta într-o lume fictivă doar a ei.

Twilight, Amurg

De când am citit seria scrisă de Meyer pentru prima dată au trecut aproape 8 ani. De atunci am citit sute de cărți, am încercat zeci de genuri și am trecut prin diferite stadii ca și cititoare. Cărțile lui Meyer le-am lăsat la un moment dat într-un colț, de unde nu le-am mai luat până recent. Nu pentru că nu mi-ar mai fi plăcut, ci pentru că între timp am descoperit alți scriitori care să se muleze mai bine pe nevoile mele de cititoare în serie.

Adevărul este că Amurg și-a pierdut farmecul după cele cinci dăți în care am citit-o. O poveste este cea mai frumoasă când o descoperi pentru prima dată. Apoi este vorba despre familiaritate, dragostea pentru personaje și dorința de a ne întoarce în timp și de a rememora momentele pe care le trăiam la prima lecturare. Însă, în timp, farmecul poveștii dispare sau se estompează, chiar dacă dragostea pentru ea rămâne.

Cu toate că Stephenie Meyer nu se mai numără printre autorii mei preferați, nu am putut rata ocazia de a-i citi noul roman publicat în România la editura Trei, intitulat Chimista. Acest roman este prima încercare a ei de a scrie o carte thriller pentru adulți, complet opusă seriei care i-a adus faima în lumea literară. Am fost extrem de curioasă să văd dacă reușește să scrie o carte fără elemente fantastice la fel de bună ca și cele cu vampiri și vârcolaci, așa că am decis să o citesc cât mai repede cu putință. Bineînțeles, mi-a plăcut. Cărțile autorilor preferați din copilărie le vom iubi mereu, oricât de mult ne-am schimba odată cu trecerea anilor. Însă nu mi-a plăcut la fel de mult pe cât ar fi făcut-o odinioară, iar asta mi-a dezvăluit câteva lucruri, atât despre mine, cât și despre literatură.

Cel mai important lucru pe care l-am descoperit citind Chimista a fost felul în care am evoluat de la primele cărți citite până acum. Mi-am dat seama încă de la primele capitole că acest gen de literatură ușor comercial nu îmi mai satisface nevoile literare. La cei aproape 19 ani pe care îi am nu pot spune că am ajuns la maturitate și sunt sigură că peste ani de zile cărțile pe care le citesc acum le voi considera ”ușoare”. Realizez, totuși, că literatura trebuie să îmi ofere mai mult decât o poveste captivantă și niște personaje simpatice. Ca să pot fi complet captivată de o carte, am nevoie de substrat, de teme de gândire și de acel ceva care să te facă să vrei să iei lumea la pas în căutarea răspunsurilor, iar Meyer nu se numără printre scriitorii care îmi pot trezi o astfel de reacție.

Pe parcursul lecturii m-am gândit de foarte mult la evoluția mea în ceea ce privește cititul. Mi-am amintit de marea mea pasiune pentru cărțile fantasy, pline cu lupte în care tot timpul binele câștiga și cu povești de dragoste imposibile. Atunci credeam că voi citi toată viața genul acesta de romane, fără a realiza că, pe măsură ce creștem, nevoile noastre se schimbă. M-am gândit la toate etapele prin care am trecut. Spre exemplu, pe la 15 ani citeam foarte multe cărți YA. Când am intrat la liceu, am început să descopăr literatura contemporană, iar autorii ca Haruki Murakami au devenit favoriții mei. Acum, îmi plac la nebunie romanele biografice sau autobiografice, care vorbesc despre viața reală a unor oameni normali, care au trăit lucruri prin care cu toții trecem. Ador să citesc gândurile și filozofiile acestora și să observ modul lor de a reflecta asupra vieții, dar și să mă regăsesc printre rândurile scrise de niște oameni complet străini. De un lucru sunt absolut convinsă acum: lectura ne face să evoluăm atât ca oameni, cât și ca cititori.

Un alt lucru care m-a surprins a fost felul în care am înțeles reacțiile, deciziile și acțiunile personajelor. Am realizat că experiențele acumulate de când am citit pentru prima dată cărțile lui Meyer m-au ajutat să înțeleg adevăratul sens din spatele acțiunii și a dialogurilor. Mi-a fost mult mai ușor să mă pun în pielea anumitor personaje, să le înțeleg mai bine și să le judec  într-un mod diferit, luând în considerare și experiențele mele, dar și reacțiile și modul meu de a acționa în anumite situații.

De asemenea, am realizat că mă las mult mai greu impresionată de dialoguri și în special de replicile tipice lui Stephenie Meyer, care au o un iz mult prea romantic și deloc convingător. Comparând dialogurile din Amurg cu cele din Chimista, am observat o asemănare aproape izbitoare, fapt care mi-a arătat că Meyer folosește anumite stereotipuri și tehnici de care nu se dezminte și cu care și-a câștigat admirația cititorilor ei, dar care nu o fac să se încadreze neapărat în categoria scriitorilor buni. Ce m-a bucurat pe mine e că am observat calitatea scrisului ei, poate pentru prima dată de când am început să îi citesc cărțile.

Totuși, cartea mi-a plăcut și m-am bucurat că am citit-o. Adevărul este că literatura solicitantă este superbă, însă uneori toți avem nevoie de o pauză, iar atunci o carte de genul acesta este perfectă. Lecturile relaxante, ușoare, care îți oferă posibilitatea de a te lăsa în voia poveștii sunt poate la fel de importante ca și cele care ne solicită mintea. Până la urmă, literatura nu trebuie să fie mereu serioasă.

Este important să revenim la ce iubeam în trecut din când în când. În cazul de față, la autorii preferați din copilărie sau de când eram mai mici și aveam mai puțină experiență. Unul dintre pașii importanți spre a ne dezvolta este conștientizarea evoluției, iar lecturarea cărților scrise de autorii pe care obișnuiam să îi îndrăgim este o modalitate perfectă de a face asta.

Cărțile semnate de Stephenie Meyer sunt disponibile
pe Elefant, aici, pe Cartepedia, aici, și pe Libris, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Sursă foto: Pinterest 

 

# # # # # # # # #

Bianca

Cititoare, violonista, bloggerita, visatoare, fashion addict, iubitoare de muzica, calatoare, om. Ea e ciudata care are mereu o carte in mana si castile in urechi. Adora sa citesca si sa impartasesca pasiunea pentru cartile sale preferate cu alti cititori. Viseaza la o viata plina de muzica, carti, iubire si fericire. Blog personal: http://bianca2b.wordpress.com

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare

Paris1

Confesiuni

File de jurnal: Paris

de / January 23rd, 2019

Despre Paris s-au scris multe (inclusiv la noi pe blog) și se vor mai spune/scrie în continuare. Surprinzător, mai ales pentru cei care mă cunosc, eu nu i-am dedicat încă niciun articol orașului pe care îl iubesc instinctiv. Nu știu...

Citeste mai mult