Change begins with a whisper.

Credeati ca numai povestile de dragosten si, indeosebi, cele cu final tragic, filmele cu animale sau dramele de familie va pot aduce lacrimi in ochi? Inseamna ca nu ati vazut inca filmul “The Help”.

Bazat pe romanul cu acelasi nume de Kathryn Stockett, roman publicat dupa numeroase respingeri, dar care s-a bucurat de un succes urias dupa aparitie, filmul lui Tate Taylor are toate sansele sa devina, la randul lui, un mare succes. Are ingredientele necesare: o poveste sensibila, o distributie bine aleasa, replici istete, unele chiar memorabile (Courage sometimes skips a generation. Thank you for bringing it back to our family). Iar sentimentul cu care ramai la final este greu de definit si de incadrat intr-un spectru cromatic. Intr-un film in care, desi color, predomina Albul si Negrul, ajungi sa tanjesti dupa griul obtinut din amestecul celor doua nuante.

Veti vedea insa ca nu e o combinatie usor de obtinut, pentru ca intre Alb si Negru se interpun niste reguli stricte, care trebuie respectate. Asta pana cand Skeeter se intoarce acasa. Manata de dorinta de a deveni scriitoare, dar si de dispretul profund fata de tratamentul dur aplicat de familiile albe servitoarelor de culoare, Skeeter decide sa scrie o carte care sa prezinte punctul de vedere al “ajutoarelor”. Cum sa convingi insa 13 servitoare sa isi deschida sufletul si sa povesteasca liber (unei albe, nici mai mult, nici mai putin) despre greutatile si umilintele la care sunt supuse? Cand ai o familie de intretinut si nicio alta sursa de venit, pastrarea locului de munca, asa prost platit cum e, poate cantari mai mult decat tentatia de-a spune lumii adevarul si indrazneala de a crede intr-o schimbare.

Din nou recunosc, cu parere de rau, ca nu am citit cartea. Dar, avand in vedere ca este proaspat aparuta in librariile de la noi din tara, o voi citi cu siguranta. Pentru tot ceea ce s-a aratat in film, si mai ales pentru ceea ce nu s-a aratat. Pentru Aibileen, Skeeter, Constantine si Minny, pentru Celia Foote (cea mai mare surpriza placuta, cel putin pentru mine) si pentru Hilly Holbrook, personajul negativ prin excelenta.

Si apoi, probabil o sa revad filmul. Din aceleasi motive de mai sus, la care se adauga costumele superbe. La cat mai multe sentimente colorate va doresc!

#club de carte #culoarea sentimentelor #Kathryn Stockett #the help