Acesta nu este un text cu rețete-minune. Dimpotrivă, este unul prin care eu mă plâng și cer ajutor, căci de multă vreme n-am mai reușit să updatez contul meu de Goodreads cu ceva citit cap-coadă. Totul mă enervează, mă indispune, nu mai iau apărarea cărții și nu-i găsesc scuze, ci mă victimizez eu și îmi subliniez mereu așteptările pe care le aveam de la o carte sau alta.

Sigur, plec deja dintr-un punct totalmente greșit: am așteptări. Dar îmi găsesc și scuză: de cele mai multe ori aleg cartea pe baza celor câteva rânduri de pe coperta a IV-a. Mi se promite război nuclear și măcar un zombalău timid? Da, aștept asta, fix asta vreau să citesc. Că eu presupun – cititor mai sărac cu duhul, așa cum mă știu – că pe coperta a IV-a se zice esențialul, nu se menționează ideea unui singur paragraf, deloc reprezentativ, făcându-mă pe mine să cred și să sper. Diverse lucruri, desigur.

Dar asta mă mai duce cu gândul undeva: poate că nenea sau tanti de-a aruncat 5 vorbe pe spatele cărții n-a citit-o nici el, sărmanul, și a adoptat tehnica elevului super-leneș de pe la început de liceu, adică „deschis cartea unde se nimerește, citit ce se nimerește, înțeles ce-o da Domnul, Doamne-ajută!”. Și dacă marelui critic literar sau marelui scriitor de pe coperta aia nu i-a păsat suficient de cartea respectivă încât să o citească, fie și-n silă, cum aș putea eu oare să privesc opera cu pricina ca pe o minune a universului ce mi se oferă pentru a fi descoperită, revelată, degustată ca un fruct din grădina cunoașterii?

Sunt cărți pe care vreau să le citesc. Punct. Vreau și nu intră în discuție să le las necitite.

Dar ce se întâmplă când cititul pur și simplu nu „curge”, nu „merge ca uns” ca pe vremuri? Vremurile de care vorbesc sunt, totuși, cele de acum câteva luni, n-am îmbătrânit brusc și răbdarea nu mi s-a dus toată pe apele vreunei Sâmbete. Ori nimeresc eu doar cărți proaste? Exclus, vă spuneam într-un articol anterior despre trucul meu pe care-l aplic pentru a citi numai cărți de 5 stele pe Goodreads.

Nu dau titluri la ce mă nemulțumește acum, poate e vina mea, nu a cărții. Poate peste câțiva ani, chiar cartea aia „nașpa” o să-mi placă atât de mult încât n-o să-mi vină să cred că acum am încercat și n-am reușit.

Totuși, fără cărți nu pot sta; nu pot abandona cititul o vreme pentru a spera că apoi îmi revine cheful de citit. Chef am, oricum. Cititul este pentru mine ca uitatul la televizor pentru alții sau ca alte îndeletniciri pentru noi toți, muritorii cu bucurii simple: trebuie făcut zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi. Pentru o viață sănătoasă, cum pentru ce?

Între timp, articolele de pe internet (despre orice) îmi asigură doza zilnică de litere cu mesaj. Totuși, parcă îmi vreau înapoi bucuria de a citi o carte care să mă facă să uit să respir la timp (cred că echivalentul acelui „ținut cu sufletul la gură” al multora); pentru că un roman bun nu se va compara niciodată cu un articol despre cele mai frumoase librării din lume, cele mai citite cărți ale lunii sau, de ce nu?, despre epilarea fără durere pe baza unui calendar astral sau hrănirea poneilor dintr-o regiune anume. Și mă sperie că, uneori, doar uneori, articolele acestea sunt mult mai interesante decât unele cărți pe care am norocul (?) să le citesc.

Nu vreau tehnici pentru a ieși din pasa proastă, vreau o carte (cel puțin, dacă 20 poate fi un număr acceptabil) care să mă facă să zic „wow!” măcar la fiecare 2-3 pagini.

Pur și simplu mi-e dor de citit!

Tu ce citești când nu-ți vine să citești, dar totuși ai citi?

#carti #ce citesti #ce citim #club de carte #editors pick #featured #serial readers