În calitate de cititori, este clar faptul că ne aflăm pe un teritoriu al subiectivismului, înrudit cu binecunoscutele pasiuni pentru sexul opus, înclinație către anumite activități în detrimentul altora sau preferințe culinare. La fel ca în celelalte situații, ca cititor poți judeca o carte mai puțin după calitatea ei și mai mult după sentimentele pe care le trezește și după impactul pe care-l are la tine, în particular.

Cred că e dificil să apreciezi calitatea unei cărți doar prin prisma recenziilor. E adevărat, recenziile sunt necesare și binevenite pentru a evalua cât de cât cartea înainte de a-i da paginile. Dar ceea ce ea va însemna la nivel individual, doar tu poți decide din păcate… sau din fericire!

Pentru mine, barometrul cărților bune și foarte bune a fost întotdeauna mama. Ea este “oracolul” de la care știu cu precizie dacă urmează să citesc o carte superbă. Toate cărțile la care le-aș fi dat nu cinci ci zece stele, mi-au fost recomandate de ea. Nu am un reper mai bun în ceea ce privește potențialele alegeri de pe rafturi. Eu însămi nu sunt tocmai un cititor care-și cunoaște “marfa”. Am un stil mai mult aleator de alegere a cărților, bazat pe un instinct care de multe ori dă greși: cred că am pus mâna pe o carte bună, sunt nerăbdătoare să o citesc, dar mă dezumflu, constatând că nu e tocmai capodopera la care mă așteptam.

Dar când găsesc Cartea care dă lovitura în lumea mea interioară, atunci știu de la primele pagini. De multe ori mă întreb ce are acea carte și nu are alta, care poate este scrisă de un autor mai bun, mai cunoscut și mai apreciat. De ce doi autori, considerați ca având har în egală măsură, nu-mi trezesc aceleași sentimente pentru operele lor?

Dar dintre toate întrebările existențiale legate de citit, cele care mă macină cel mai mult sunt următoarele:

• Am un teanc de cărți în așteptare. În unele îmi pun mari speranțe. Oare care dintre ele mă va sfida, oferindu-mi o poveste mult sub așteptări? Adică, de care trebuie “să mă tem”?
• În cine să am mai multă încredere ca cititor în afară de mama? Când locuiam cu ea, lucrurile stăteau altfel. Am primit recomandări de “cărți excepționale” care au fost excepționale. Cine mai este atât de compatibil literar cu mine?
• Oare este dovadă de limitare faptul că pur și simplu nu agreez anumite stiluri? Oare sunt prea subiectivă și mă gândesc prea mult la mine atunci când citesc ceva, în loc să țin seama de multitudinea de factori care a dus la conceperea acelei povești, ce a primit, probabil, nenumărate laude?

Mi-aș dori ca fiecare carte care-mi pică în mâini să aibă efectul “Wow”. Adică să mă dea pe spate din toate punctele de vedere: al poveștii, al acțiunii, al personajelor și al stilului general de scriere. Una dintre dorințele pentru anul viitor, în calitate de Serial Reader, e să întâlnesc cât mai multe astfel de cărți. Ținând cont că nu mai locuiesc cu mama iar poziția de “Oracol” literar nu a fost ocupată încă, urați-mi mult succes!

Sursă foto

#carti in asteptare #club de carte #editors pick #featured #recenzii literare #serial readers