Dark secrets will come to light

Sa fie clar de la inceput: casterii NU sunt castori! Si nici vampiri. Dupa cum reiese din titlu, casterii sunt niste creaturi frumoase. Din filmul lui Richard LaGravenese, se vede mai putin lucrul acesta, in schimb reiese foarte clar ca termenul “Vrajitoare”este perimat. Cum s-ar zice: The witch is dead. Long live the Casters!

Si ca tot am amintit de titlu mai sus, stiu ca varianta autohtona nu are nicio legatura cu titlul original, dar sub acest nume a aparut la noi cartea autoarelor Kami Garcia si Margaret Stohl, asa ca nu are rost sa ma leg de traducere. Inteleg, s-a dorit evitarea confuziilor si atragerea fanilor cartii la cinema. Doar ca, din cate am inteles, exact fanii cartilor au fost cei mai nemultumiti de film. Se pare ca multe personaje importante au fost pur si simplu eliminate si ca pelicula nu este altceva decat o carpeala: s-a luat cate ceva din toate cele patru carti ale seriei Casterilor, s-a amestecat bine (ma rog, acest aspect este discutabil) si s-a obtinut un produs final atractiv vizual dar… cam atat. Finalul a fost modificat, ceea ce pune sub semnul intrebarii evolutia ulterioara a povestii (pentru ca, dupa cum va spuneam sunt patru carti in total). Doar ca se zvoneste ca nu vom mai avea parte de nicio continuare, intrucat incasarile au fost nesperat de slabe. S-au saturat adolescentii de filme cu iubiri paranormale?

De fapt, cred ca tot raul i se trage de la comparatia cu Twilight (cu care, credeti-ma, abia daca are ceva in comun, in afara de faptul ca se adreseaza cam aceluiasi segment de public). De cand sunt povestile de dragoste interzise, in care unul dintre protagonisti are si niscaiva puteri speciale, apanajul Twilight? In plus, in cazul de fata, situatia este exact invers, Lena Duchannes avand mai mult zvac decat tot clanul Cullen la un loc si transmitand mai multa emotie in prima jumatate de ora decat trasmite Bella in toate filmele din saga Amurg adunate. Asadar, o astfel de paralela chiar nu isi are rostul si sper sincer ca nu toate filmele pentru adolescenti care se vor lansa de acum incolo vor fi raportate la Twilight. Nu de alta, dar unele sunt chiar ok. Chiar si pelicula de fata.

Lena Duchannes este nou-venita in oraselul in care nu se intampla nimic si din care Ethan Wade isi doreste cu ardoare sa evadeze. Doar ca plecarea la facultate nu mai pare o optiune asa de atragatoare in momentul in care Ethan isi da seama ca tocmai a intalnit-o pe fata din visele sale (la propriu). Lena este o pustoaica de aproape 16 ani, cu o pasiune pentru versuri – superba secventa din camera – si pentru cartile lui Charles Bukowsky, dar care este tinta atacurilor unei societati mult prea conservatoare. Curand insa, se va descoperi ca pe Lena nu este bine sa o enervezi…

In mod previzibil, cei doi adolescenti se vor indragosti nebuneste, in ciuda impotrivirii familiilor lor (desi pe baza unor motive intemeiate, as adauga eu). Dar cum dragostea este surda si oarba, Ethan nu se lasa descurajat de tentativele de omor sau de manipulare a mintii, de blesteme stravechi si nici macar de refuzul Lenei. O accepta pe Lena asa cum e ea, adica un Caster, o vrajitoare extrem de puternica. O va mai accepta insa si daca Lena va fi revendicata de fortele raului in momentul in care va implini 16 ani? Pentru ca abia atunci va prevala adevarata ei natura si Lena va trece fie de partea raului (unde o asteapta mama ei, cu bratele deschise, dar nu stiu daca si cu prajituri), fie va ramane de partea celor buni.

Alice Englert si Alden Ehrenreich, cei doi protagonisti, s-au descurcat binisor (cu precadere, ea), dar filmul este ridicat de prestatiile unor actori ca Jeremy Irons, Viola Davis si Emma Thompson. Ciudata, totusi, alegerea lui Irons si a lui Thompson, ambii britanici, pentru un film cu un pregnant accent sudist. Premiul pentru cel mai iritant accent ajunge la fatuca blonda, Emily parca, scorpia (mult prea) dusa la biserica (poate asa o identificati mai usor).

Thomas Mann (vazut de curand in Hansel and Gretel: Witch Hunters) pare ca a dezvoltat o afinitate pentru filmele cu vrajitoare, dar e haios, asa ca nu ma plang. Si pentru ca nu sunt multe lucruri de care sa ma plang cand vine vorba de acest film, va recomand sa ii dati o sansa. Acum va las, ma duc sa caut cartile!

Vizionare placuta!

#beautiful creatures #casteri #club de carte #twilight #vrajitoare