M-am întrebat de multe ori de ce ne plac filmele și cărțile de aventuri. I-am întrebat și pe copiii și adolescenții cu care lucrez același lucru, iar răspunsul lor a fost cam același: pentru că ne poartă în călătorii pe care altfel nici măcar cu gândul nu ne-am gândi să le facem, pentru că ne identificăm cu personajele și prin ei trăim aventuri inimaginabile. De obicei, protagoniștii sunt și ei copii de vârsta celor cărora li se adresează cartea, care provin din familii obișnuite, fără să aibă nimic ieșit din comun la prima vedere. Tocmai acest aspect este cel care îi face pe copii să rezoneze cu lectura și să trăiască povestea. Și pentru că de multe ori copiii nu au unde trăi aventuri reale, m-am gândit să le sugerez 3 cărți interesante pentru adolescenți aventurieri, care pe mine m-au ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.

Căpitan la cincisprezece ani, de Jules Verne

Primele cărți de aventuri citite de mine au fost, cum altfel pentru acele vremuri, scrise de Jules Verne. Însă dintre toate, una m-a marcat iremediabil: Căpitan la cincisprezece ani, citită la aceeași vârstă ca personajul principal. Astfel că tânărul Dick Sand a fost primul meu erou. Dick trece prin ucenicia dureroasă a responsabilității vieții adulte odată cu trecerea de la postul de mus la bordul bricului-goeletei Pilgrim la conducerea vasului. Dacă el a putut, eu de ce nu aș fi putut, au fost gândurile care m-au urmat pagină de pagină. Am încercat mereu să anticipez cum va reacționa Dick, ce va face, ce va spune, mă puneam în postura lui și nu de puține ori am oftat, convinsă că soluția mea era mai bună decât a lui. Și, vai, ce m-am enervat pe incapacitatea căpitanului Hull de a rezista tentației de a vâna o balenă, ceea ce a dus la moartea tuturor marinarilor, dar și pe Negoro, enigmaticul bucătar de la bord, care a defectat singura busolă de la bordul vasului, conducându-i nu spre Statele Unite, ci spre coastele Africii! Iar când s-a sfârșit cartea, am plâns. Am plâns cu lacrimi amare, pentru că eu nu voi putea trăi real toate aceste aventuri. Așa că am luat o altă carte a lui Jules Verne la citit, să îmi satisfac pofta de peripeții!

Cred că romanele lui Jules Verne nu vor deveni desuete niciodată, sunt un must read al vârstei adolescentine, imaginarul acestora transcede timpul și mereu cititorii vor găsi în ele ceva nou, inedit, de negândit!

Emil și detectivii, de Erich Kästner

O altă carte care m-a făcut să trăiesc povestea protagonistului este Emil și detectivii. Deși depășisem cu mult vârsta lui Emil Tischbein, personajul principal, curajul său m-au făcut să îl simpatizez. Dar nu am putut să îl înțeleg când, pe trenul din Neustadt la Berlin, acceptă ciocolata de la Max Grundeis și, mai ales, că refuză să cheme poliția când observă dispariția banilor primiți de la mama. Mintea mea de adult nu putea concepe ca un copil să facă pe cont propriu investigații, să urmărească infractori și să facă planuri adolescentine ca să își recupereze avuția, dar cartea are un efect extraordinar la vârsta potrivită: cartea lui Erich Kästner este o poveste impresionantă despre prietenie şi despre victoria inocenţei asupra răului.

Seria Jocurile foamei (Jocurile foamei, Sfidarea, Revolta), de Suzanne Collins

Nu cred că este adolescent care să nu fi auzit de seria Jocurile foamei. Cartea este un bestseller internațional, publicat în 32 de țări, și considerată una din cele mai bune cărți pentru adolescenți ale anului 2008 potrivit Publishers Weekly, New York Times, Locus, American Library Association, Barnes&Noble și Amazon.com. Eh, asta este o colecție care pe mine m-a dus pe culmile exasperării. O dată pentru că am văzut mai întâi filmul și apoi m-am încumetat să citesc cartea, și astfel că fiecărui personaj din volum îi asociam chipul și glasul personajelor din film, și apoi pentru că mereu mă măcina gândul că eu aș face lucrurile altfel, că aș fi putut să… să opresc aceste jocuri absurde! După cum se știe, seria prezintă o lume post-apocaliptică, unde America de Nord a devenit Panem, o țară împărțită în Capitoliu și treisprezece “Districte” specializate. După revolta condusă de Districtul 13, acesta este distrus și se instaurează “Jocurile Foamei”, un spectacol televizat anual de tip lupte cu gladiatori, un joc barbar, sângeros și sadic în care 24 de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor, pardon, selectați prin tragere la sorți, și aruncați în luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie, iar la final doar unul dintre ei se poate întoarce acasă faimos, bogat și viu. Frustrarea principală pe care mi-a ridicat-o această serie nu a fost legată de aparenta imagine pe care Katniss Everdeen, personajul-narator al seriei, și Peeta Mellark, “băiatul cu pâinea”, al doilea tribut din Districtul 12, încearcă să o păstreze de-a lungul seriei, pentru a preveni revolta celorlaltor Districturi, cât nedreptatea totală, lipsa de șanse a celorlalți jucători și… care este logica poveștii? Nu pot însă să nu remarc că primul volum al seriei a fost cel mai popular și mai bine închegat, cu fir cursiv al narațiunii și o poveste ce nu se pierde pe parcurs. Din păcate, al doilea volum se chinuie să schițeze un triunghi amoros (Katniss – Peeta – Gale), încercare oarecum nereușită și lăsată în aer de autoare. În cel de-al treilea volum, firele narative secundare rămân neîncheiate, poate într-o încercare de a lăsa loc unei noi intrigi viitoare. Nu critic, doar constat, căci această serie de cărți mi-a rămas totuși la suflet tare!

Apreciez foarte mult că în ultimii ani în marea familie a personajelor aventurieri apar tot mai des fete, așa cum și în desenele animate destinate celor mici fetele sunt egale băieților în activitățile pe care le desfășoară (vezi doar Prințesa Sofia sau Prințesa Cavaler). În societatea modernă nu mai este loc de misoginism și discriminare, așa că e momentul să o scoatem și din literatură. Oi fi eu mamă, soție, programator și alte chestii adiționale care sună bine pe CV, dar în primul rând sunt femeie, iar de-a lungul timpului m-am luptat destul cu prejudecăți.

Poate că nu suntem și nu vom fi eroi, dar cu siguranță putem citi despre aventurile și faptele eroice ale altora, inspirându-ne și găsindu-ne astfel curajul de a face un pas în direcția cea bună când momentul o va cere. Oare care ar fi fost destinul lui Dick Sand dacă nu își făcea curajul să cârmuiască Pilgrim? Oare care ar fi destinul nostru dacă nu ne-am asuma responsabilități și nu am accepta hazard și nu am încerca să ne adaptăm lui? Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Emil ar fi renunțat la bani, pur și simplu, și nu ar fi făcut investigații să îi recupereze? Oare cum era dacă Primrose rămânea ca jucător și nu se oferea sora ei voluntară, să o înlocuiască? Oare nu ar fi bine să fim mai curajoși și să nu lăsăm răul să triumfe? Oare nu în mâinile noastre stă puterea schimbării? Viața e o aventură, ar fi tare bine ca adolescenții să citească mai întâi despre aventurile altora și abia apoi să se lovească de realitate, poate așa vor avea modele demne de urmat, fie ele și imaginare!

Cărțile sunt disponibile pe Elefant, aici, pe Libris, aici, și pe Cartepedia, aici
(sau click pe titlurile cărților, mai sus, pentru linkuri directe)>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Foto: pexels.com

#Arthur #capitan la 15 ani #club de carte #corint #editura arthur #editura corint #editura nemira #emil si detectivii #Erich Kästner #featured #jocurile foamei #jules verne #nemira #recomandari #serial reader #serial readers #suzanne collins