eu n-am citit-o 😀
va fi (sper!) o placere sa o citesc acum 🙂

Eu o aveam in biblioteca.Mama a cumparat toata colectia “cartilor colorate” cum le zic eu 🙂 (mai e colectia cartilor verzi – de la adevarul si colectia cartilor rosii – de la…hm, astea nu stiu de unde sunt..jurnalul poate?).Am zis ca daca tot este la indemana si se promite a fi o carte plina de umor, atunci e timpul sa ma alatur si eu seriall reader-ilor de aici. Ca doar va citesc blogul de cand a aparut, dar tot timpul aveam altceva “pe roll” sa zic asa (o perioada a fost saga Twilight, deci…ma intelegeti :D).

Luna mai o sa fie un mic sacrificiu probabil, dar iunie o sa-mi placa sigur 😀

P.S.: Ai grija cand citesti in metrou, ca oamenii se uita ciudat la cei care rad in hohote cand citesc! Mie o doamna mai in varsta mi-a zis “Dar de ce nu citesti domnisoara acasa?!” :))

@andres: dap, la faza aia si eu am patit la fel. Partea najpa a fost ca am citit faza respectiva intre aviatorilor si aurel vlaicu (coboram la aurel vlaicu) si era sa ratez statia pentru ca radeam :))

@MissValery: Ca tot vorbim de citit in metrou, am fost si raman in continuare surprinsa de cata lume citeste in metrou in ultimul timp. Fie sunt eu mai atenta acum sau imi sar in ochi pentru ca si eu fac acelasi lucru…nu stiu. Dar din 12 persoane, cel putin 3-5 citesc (sunt 12 scaune intr-un vagon).Orisicat, este o priveliste interesanta cateodata cand vezi vreo 2 cititori cu castile in urechi care mustacesc sau care se abtin sa nu rada prea tare. 🙂

@andres se pare ca d-nul Cracanel era un tip care i-a inspirat mult pe baieti in a face pozne :))
e adorabila faza cu “rog retineti o camera sofata pentru maine seara” :))))

Eu mi-am dorit foarte mult sa iasa cartea asta, ca sa pot s-o mai citesc inca o data.
Am o anumita afinitate pentru ea, deoarece a fost primul meu roman pe care l-am citit cand eram prin clasa a 3a sau a4a (nu prea ma omoram cu cititul cand eram mica). Chiar am cerut alor mei o carte din biblioteca s-o citesc, iar tatal meu mi-a dat Cismigiu 🙂 , iar in urma cartii am invatat si o mica prostioara, pe care mi-a spus-o tatal meu si despre care facea misto impreuna cu colegii cand era el in liceu…si aceasta suna cam asa, scrisa mot-a-mot: ” Gaudeamus Igitur, mi-a intrat o musca in c** si te rog pe dumneata sa bagi nasu dupa ea…” 🙂 🙂 🙂

Asa ca eu sunt fan 🙂

@andres: …si “chimistul” era tare 🙂 🙂

:)) daca se supara..semana cu el :))
Saraca femeie..am auzit ca in zilele astea cica arata mai bine, nu se mai machiaza cu verde si nici nu mai are mustata :))

Doamne, cât am iubit cartea asta. Am citit-o pe puţin de 15 ori. La prima lectură, am râs cu lacrimi. Cartea te face să vezi cu alţi ochi anii de liceu, să guşti scene a căror valoare ai fi conştientizat-o, în alt context, mult mai târziu.
Paradoxal, cel mai mult m-au impresionat primul şi ultimul capitol: fostul elev privindu-şi trecutul dintre boltele înverzite ale unui parc.

Nicio alta parere? Hmmm!
Sunt incantata de cartea care iese luna viitoare, desi oricare ar fi iesit as fi fost la fel de nerabdatoare sa o citesc/comentam impreuna. Pana pun mana pe cartea lunii viitoare am inceput alte 2 😀 cartea de metrou si cartea de acasa.
Aventura!

Ne auzim in luna mai! Va fi o luna plina.
Va doresc MAI multe carti citite 😛

Andres