Guest Post scris de Stefan Gheorghies.

Dintotdeauna mi-au placut filmele iesite din comun. Am apreciat fiecare poveste care se evidentiaza in marea de productii mediocre din ultimii ani. Pusesem ochii pe filmul lui Wes Anderson inca de dinainte de lansarea oficiala, insa avea sa treaca o perioada semnificativa de timp pana sa ajung sa vizionez aceasta frumoasa amintire ilustrata vizuala.

Bazata pe scrierile lui Stefan Zweig, povestea urmareste mai multe coordonate care transforma The Grand Budapest Hotel intr-un film de exceptie. Ar fi de mentionat, in primul rand, mitul din spatele celebrului hotel, o oaza de liniste si relaxare pentru oamenii bogati, un loc in care erau tratati regeste de catre un personal profesionist.

In al doilea rand, il avem in atentie pe M. Gustave (Ralph Fiennes), administratorul hotelului, un personaj care traieste pentru meseria sa, un artist al turismului hotelier cunoscut in intreaga Europa. Carismaticul administrator este cel care da viata hotelului, punctul central de interes pentru toti cei cazati. Si de ce nu, sa precizam si preferintele personale ale lui Gustave pentru femeile mai in varsta, blonde, extreme de bogate si extrem de superficiale, asa cum insusi naratorul ne descrie. In al treilea rand, nu trebuie sa-l uitam nici pe Zero (Tony Revolori), cel care devine confidentul lui Gustave si singurul ajutor la primejdie pentru administrator. Acesta traieste si o frumoasa poveste de dragoste care va contribui in cele din urma la conturarea unui peisaj narativ de exceptie, o poveste spusa fara mari pretentii, dar pe intelesul tuturor, unor cinefili dornici de experiente de neuitat.

Gustave este, fara indoiala, punctul de atractie al intregului film. De astfel, povestea debuteaza cu un cadru al prezentului, am putea zice. Un scriitor de renume isi aminteste de experienta pe care a trait-o in timpul unui sejur la Grand Hotel Budapest. Intr-o perioada linistita, in afara sezonului, de acum foarte multi ani, acesta il intalneste pe patronul hotelului. Cei doi se intalnesc la cina, moment in care Moustafa (F. Murray Abraham), patronul cladirii imense, ii poveste cum a ajuns sa stapaneasca acest magnific bun. Bineinteles, in centrul atentiei este Gustave, administratorul hotelului dintr-o perioada cu mult mai indepartata a anilor 1930. Printre sutele de clienti fideli si de cliente fidele*, acesta este omul care facuse din Grand Hotel Budapest locul atat de cunoscut si adorat de multi.

Insa, aceeasi carisma care il facuse celebru printre cei din domeniu ajunge sa ii cauzeze probleme lui Gustave. Dupa moartea unei bune prietene, este acuzat de moartea acesteia si incarcerat. Problema se adanceste si datorita testamentului prin care femeia ii lasase un tablou cu o valoare neestimata si care constituie obiectul disputei dintre el si copiii femeii. In toata aceasta batalie, Gustave se va baza pe ajutorul prietenului sau, Zero.

The Grand Budapest Hotel este un film de exceptie si putine sunt cuvintele care ar putea descrie aceasta poveste. Desi situatia este expusa in mai multe planuri temporale, frumusetea firului narativ si modul in care povestea a prins viata pe marele ecran constituie, fara indoiala, puncte forme ale acestui film. Gustave si Zero devin doi eroi ai unei povesti in care au fost prinsi fara voia lor, dar din care vor birui datorita unui curaj iesit din comun, si poate datorita unui optimism dus spre naivitate.

#club de carte #gustave #ralph fiennes #the grand budapest hotel #wes anderson #zero