Se spune ca fiecare dintre noi atragem oameni care ne seamana, lucruri pe care ni le dorim cu toata fiinta, situatii dintre cele mai ciudate dar care aduc cu ele rezolvari spectaculoase. Aici intervine acea lege a atractiei, primim ceea ce gandim… Am fost dintotdeauna atrasa de carti si cartile au venit la mine intr-un fel sau altul. Mi-am dorit candva demult sa am un club de carte, un loc in care iubitori ai cartii asemeni mie sa vina, sa se simta bine si, intr-o buna zi, m-am trezit cu visul realizat. Sau cel putin primul pas catre acest club a fost facut. Dorinta mea s-a rostogolit intr-un mare bulgare si m-a adus aproape de oameni frumosi, de oameni pe care altfel nu as fi avut sansa sa ii cunosc.

Unul dintre acesti oameni minunati este Alina Grozea, autor al cartii De ce nu-mi gasesc pe cineva si editor coordonator al revistei Femeia. M-a cucerit prin puterea cuvantului, prin felul ei deschis si, de cele mai multe ori, izbitor de sincer de a pune acest cuvant pe hartie. Astazi am deosebita placerea de a va prezenta o recomandare de carte din partea ei:

Irvin D. Yalom – Plansul lui Nietzsche
“Ofera-i unui prieten in suferinta un loc de odihna, dar ai grija sa fie o lavita sau un pat tare de campanie.”

Cu har de romancier si iscusinta psihoterapeutului rafinat, Irvin D. Yalom inchipuie, in cel mai sensibil roman al sau, o miraculoasa impletire a doua mari destine. Nietzsche ganditorul, filozoful singuratic, si Josef Breurer, unul dintre cei mai de vaza medici ai epocii sale se intalnesc intr-o poveste despre iubiri nevindecate, despre tristeti fara leac, despre prietenie salvatoare, intr-un dialog vrajit, menit sa gaseasca raspunsuri celor mai frumoase si complicate intrebari ale lumii.

In Viena anului 1882, zilele curg egal pentru dr. Josef Breurer, un reputat diagnostician al acelor vremuri in care medicina inventase prea putine leacuri pentru trup, iar pentru suflet inca si mai putine. Dar linistea oferita doctorului Breuer de viata cuminte si indestulata, de cariera de invidiat si de casnicia aparent fericita e curmata cu bruschete de tanara, fascinanta si obraznic de informala Lou Salomé, care ii revendica doctorului, printr-o scrisoare insistenta, o intalnire cu motivatii urgente.

Chinuit de cosmaruri, insomnii si obsedat de atractia vinovata pentru o fosta pacienta pe care incercase, fara succes, sa o vindece de isterie, Breuer e rascolit de frumusetea necunoscutei care ii aminteste, dureros si inoportun, de patima sa secreta. “Toata atentia ii fusese acaparata de ganduri despre Bertha: zambetul ei ispititor, ochii ei plini de adoratie, atingerea corpului ei cald, care sugera incredere, si respiratia ei accelerata in timp ce o consulta sau o masa. Scenele acestea aveau forta – o viata a lor.”

Breuer primeste la inceput cu reticenta impertinenta cu care aceasta splendida creatura, Lou Salomé, ii cere sa-l vindece de depresie – fara stirea acestuia! – pe un anume Friedrich Nietzsche, prieten drag ei, scriitor de talent, filozof, o minte sclipitoare captiva langa un suflet macinat de tristete si ganduri de moarte.

Intrigat de poveste si de farmecul navalnic al misterioasei femei, Breuer se simte irezistibil atras si de absurdul situatiei in care Nietzsche, prea mandru si mizantrop ca sa accepte o consultatie, urma sa fie tratat fara voia sa.

Secondat de discipolul sau Sigmund Freud – pe-atunci un foarte tanar si timid student la medicina – Breuer recurge la un siretlic: il va ruga pe Nietzsche, filozoful, sa-i fie mentor, sa-l ajute sa-si infrunte angoasele, obsesiile, nefericirea care-i surpa, nemilos, in suflet, iar el ii va oferi, in schimb, priceperea sa de medic si va incerca sa-i aline cumplitele si violentele migrene.

Intalnirile celor doi, stangace si rigide la inceput, evolueaza, in timp, catre o confruntare ca “o partida de sah”, in care fiecare dintre ei evalueaza, tacit, haosul sufletesc al celuilalt.

Josef Breurer si Friedrich Nietzsche nu s-au intalnit, in realitate, niciodata, desi au impartit valtoarea aceleiasi epoci. Irvin D. Yalom a trisat, insa, cu maiestrie, a pacalit un pic istoria si i-a imprietenit intr-o ravasitoare poveste despre viata si dragoste, despre timpuri in care spirite luminate au pus bazele psihoterapiei – stiinta de a alina ranile mintii si ale sufletului -, dupa multe si nedrepte veacuri de oprimari, tristete si singuratate.

Alina Grozea 

Va invit sa o descoperiti pe Alina si pe blogul ei, aici.

#Alina Grozea #guest post #Plansul lui Nietzsche #recenzie #recomandare