Adio, dar raman cu tine!

de / August 25th, 2014 / 159 vizualizari

frustrated

Motto: “Cartea a ramas totusi instrumentul cel mai subtil de perfectionare a mintii noastre.” (Nicolae Georgescu Tistu)

Adio, dar raman cu tine! sau De ce nu renunt la o lectura dificila?! Aici nu vorbesc despre manuale de fizica cuantica sau mai stiu eu ce minuni, nici nu m-as aventura intr-o astfel de lectura, ci ma refer la acele carti de care te apuci, mereu plin de entuziasm si, ei bine, iti zici dupa o vreme Huston, we have a problem!

Subiectul nu reuseste sa te cucereasca (iti amintesti ca te-ai interesat despre el, altfel nu te apucai de carte, nu?!), scriitura nu te prinde (poate si traducerea are un cuvant de spus in asta), personajele nu iti spun nimic si, usor usor, “aventura” se transforma intr-o relatie de durata; relatie in care nu te simti bine si nu stii cum sa faci sa ii pui punct mai repede. Am auzit de prea multe ori sa mai tin socoteala vorbe precum: nu te inteleg, daca nu iti place, de ce nu o lasi? Esti masochista? Iti pierzi timpul… atunci incearca altceva, sunt atatea carti out there!

Nimic mai adevarat. Numai ca eu sunt incapatanata pana la Dumnezeu, imi zic ca nu pot renunta, daca apare vreo rasturnare de situatie care o sa ii aduca plusul acela mult asteptat? Ei bine, nu se intampla mereu acest lucru. In plus, daca trebuie sa argumentez de ce nu mi-a facut placere un subiect consider ca trebuie sa-l cunosc in intregime. Atunci ce fac sau ce se intampla concret?

Mor cu respectiva carte de gat? Nu! Numai ca imi trebuie o vesnicie sa o termin (analizand rapiditatea mea in a citi o carte, in momentul in care depasesc un anumit numar de zile devine vesnicie). Nu sunt adepta cititului a mai multe carti in paralel, cu toate ca, am comis-o si eu de cateva ori. Nu am facut altceva decat sa lungesc agonia, pai, parca nu asta voiam, nu?

Am spus-o si cu alte ocazii – sunt genul de cititor patimas, acel cititor care cauta sa intre in poveste, sa se identifice cu personajele, cu diferite contexte, cititorul care vrea sa ramana cu ceva util dupa o lectura. Sa inchid cartea si sa am acel zambet de satisfactie pe fata, sa imi zic ca si astazi, dupa finalizarea unei noi carti, am mai adaugat o piesa de puzzle in dezvoltarea mea spirituala. Asta sunt si nu stiu ce sanse sunt sa abordez altfel lucrurile, ah, nici nu vreau!

Orice padure isi are uscaturile, literatura nu face exceptie, de fapt nimic nu face exceptie, tone de maculatura inutila (ah, uite ca nu le-am facut proaste 🙂 ) troneaza nestingerite pe rafturile librariilor si isi asteapta cititorii, apoi, mai este si vorba aceea: sa faci din ceva bici :)! -, una bucata prezentare pretentioasa si – uite cumparatorul agatat (marketing-ul nostru cel de toate zilele, nimic nu ar functiona fara el).

Ok, de ce nu renunt? Pai, schimb macazul. Vad ca zilele se scurg si eu staaau cu doar cateva sute de pagini pe care nu le termin. Atunci, ies cu totul din schema, nu imi mai trebuie nici identificari, nici poveste, nici atmosfera, nici nimic, dar totusi, ma ajuta altceva… imbogatirea discursului. Pam pam!

Pai, nu spuneam eu ca jonglam cu mii de cuvinte? Nu spuneam ca ne ajuta? Eu vad un ajutor chiar si intr-o lectura dezamagitoare. Timpul este cu adevarat scurt si nu sta sa ne astepte pe noi. Stiu, poate o sa spuneti si voi ca timpul este prea scurt pentru a citi carti proaste, dar cum putem sa stim asta cu certitudine? Recenziile sunt subiective, gusturile si trairile sunt diferite de la individ la individ, ne facem o idee dar nu se traseaza neaparat o parere finala, experimentam!  Avem puterea de a alege, avem puterea de a cerne informatiile si avem puterea de a ne ajuta dezvoltarea prin orice resursa (voi milita pentru acest lucru pana la epuizare). Eu aleg sa ma chinui (putin) si sa incerc sa scot ceva bun din ceva mai putin bun, voi?

# # # # #

Criss Tina

Cristina este o adevarata cititoare in serie. Dupa principiul "Niciun weekend fara 3-4 carti citite" isi creaza target-uri constant. Iubeste cartile bune si nu se teme sa critice maculatura. Se declara o iubitoare pana la capat a lui George Orwell. Blog personal: www.azicitesc.blogspot.ro

Postul precedent

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare