Recenzie O pagina de dragoste scrisa de "Silvia1988"



Recenzie O pagina de dragoste scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
O pagina de dragoste 17.57 lei *
O pagina de dragoste 20.16 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: O pagina de dragoste
Autor (i): Emile Zola
Silvia1988 Silvia1988 pe 2016-07-18 21:02:27 Rating:

Asa cum si-a obisnuit cititorii, Emile Zola abordeaza societatea pariziana burgheza, fara a se teme sa-i dezvaluie latura mai ipocrita si inclinatia catre frivolitate si superficialitate. Totusi, poate pentru ca si noi traim intr-o societate de ale carei tare ne lovim frecvent, pendanteria din acel secol nu-si mai lasa o amprenta atat de puternica.

In schimb, stilul dur al autorului, pe care l-am remarcat si la celelalte carti, se simte aici din plin: personajele nu sunt menajate, slabiciunile lor sunt remarcate si investigate in detaliu iar destinele lor sunt construite fara pic de idealism.

Cele doua personaje principale pe care autorul ni se prezinta in “Pagina de dragoste” sunt Helene si tanarul doctor Henri Deberle. Chiar daca mai intalnim povesti de dragoste interzise si in alte opere clasice (“Doamna Bovary”, Doamna Chatterley etc), dupa parerea mea Emile Zola este cel care surprinde intr-un mod mai “profesionist” aceasta situatie: ea – vaduva (in acest caz) sau fara o casatorie fericita, il intalneste pe el, cu numeroase calitati, dar cu un singur defect: este casatorit. Iar dezlegarea unei casatorii si inlocuirea ei cu o alta nu era chiar floare la ureche la acea vreme.

Cei doi se indragostesc unul de altul, iar Helene ajunge sa fie prietena cu sotia doctorului Henri, o femeie total nepotrivita caracterului lui. Fiind ocupata cu construirea unei imagini de aristocrata si cu socializarea, aceasta nu-si da seama ca vizitele Helenei si plecarile lui Henri de acasa au legatura cu o posibila aventura a celor doi.

Evolutia relatiei interzise este marcata profund de suferinta amantei-mama a carei fiica este bolnava de plamani. Asa cum secolul in care se petrece actiunea nu oferea solutie pentru iubiri interzise, asa nu oferea nici leac pentru boli ca cea de care suferea copila. O situatie cam sadica dar originala pe care autorul ne-o serveste in roman este comportamentul fiicei lui Helene vizavi de orice posibila legatura ar putea avea aceasta. Exploatandu-i cu cruzime instinctul matern, fata Helenei ajunge sa fie mai de temut in relatia cu amantul decat sotia inselata.

Citind “pagina de dragoste” in care dragostea nealterata ocupa un spatiu destul de modest, am incercat o serie de sentimente: curiozitate, fascinatie, speranta pentru legatura interzisa, surprindere, apoi revolta, teama, putina groaza si in final tristete. Pentru ca dupa amalgamul de trairi la care autorul m-a supus, mi-a servit un deznodamant sec, ca un toc de secretara pe podea. Nu contest deznodamantul, pentru ca este cel mai plauzibil, tinand cont de imprejurari. Dar din nou, daca ai un graunte de optimism sau naivitate in suflet, Emile Zola are o mare placere de a ti-l zdrobi.

Fiind o carte clasica, ce se “bate” cu atatea carti contemporane din biblioteca, reuseste sa se remarce si sa intreaca in calitatea scriiturii multe romane nascute in secolul XXI. Imi mentin “ritualul”, de a alterna literatura moderna cu cea clasica, dar stiu ca atunci cand il aleg pe Emile Zola nu simt nevoia sa reiau prea curand literatura moderna.



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!