Recenzie Johnny Depp. Omul din spatele mastilor scrisa de "Anca Zaharia"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Pe cât m-a entuziasmat faptul că am primit cartea asta, pe atât de mult m-a dezamăgit conținutul, care a cam devalorizat ideea pe care titlul pretinde să o abordeze.

Pentru o recenzie fair, o voi împărți în două: astfel, vom avea partea de „bune”, dar și o detaliere a tot ce nu e bine în legătură cu „Johnny Depp - omul din spatele măștilor”.
Să ne înțelegem. Fac parte din categoria aia de persoane de sex feminin care s-a topit dintotdeauna la auzul numelui actorului, care s-a visat nevastă-sa, copilul, câinele - orice, numai al lui Depp să fi fost. Sigur, am îmbătrânit și m-am potolit cu visatul, însă admirația pentru munca lui a rămas. La fel și curiozitățile legate de el, „omul din spatele măștilor”.

Cartea este împărțită în mai multe capitole, fiecare corespunzând unei etape reprezentative din viața lui Depp. Se oprește la ultima căsătorie, cea cu Amber Heard - care a devenit deja și divorț. Cartea a apărut în 2014 (la noi în 2015) și-n 2016 are deja loc divorțul celor doi. Oricum, nici despre celelalte relații eșuate nu abundă cartea în detalii, deci n-ar fi fost updatată în vreun fel dacă apărea în clipa asta. Răceala autorului ar fi contribuit la inserarea unui singur rând care ar fi sunat, probabil, cam așa: „În 2016, cei doi au divorțat, la un an după căsătorie, în timp ce Johnny era în turneu în Europa.”

Peste primii ani de viață se trece foarte rapid, nu știm ce i-a format personalitatea, nu avem exclusivitate la nimic. De altfel, totul este tratat cu superficialitate, iar explicația pentru asta am găsit-o abia la final, când Thomas Fuchs, autorul, admite că a vrut să stea de vorbă cu Johnny Depp în persoană sau cu cineva apropiat lui, dar că nimeni nu l-a luat în serios. Așa că, deduce cititorul, cartea e compusă din deducțiile lui Fuchs, iar asta înseamnă, cred eu, că orice muritor nițel mai pasionat de viața lui Johnny Depp putea să afle aceste lucruri din ziare sau online. A fost căsătorit de câteva ori și are doi copii cu Vanessa Paradis, femeia cu care nu a fost niciodată căsătorit. Multă vreme a fost un rocker ratat a cărui variantă B a constituit-o actoria.

Destul de multe cuvinte sunt scrise greșit, câteva nume au avut aceeași soartă, de unde presupun că nici editurii nu i-a păsat foarte mult de cartea asta. Nu-i pot acuza, având în vedere cât de searbădă este biografia lui Depp, făcută (măcar parțial) într-o necunoștință de cauză slab mascată.

Un alt aspect deranjant este că nu se vede deloc pasiunea sau admirația lui Fuchs pentru Depp.Te-ai aștepta ca un om care face biografia cuiva să fie fascinat sau măcar interesat de acel personaj; or nu e cazul lui Fuchs, care scrie despre Depp că a jucat în filme așa și-așa, dar majoritatea proaste, că încasările pentru filmele lui n-au impresionat niciodată pe nimeni - iar de aici transpare și dezamăgirea lui, de parcă ar fi investit el în producțiile aducătoare de pagube.

Neimpresionat și neimpresionant Thomas Fuchs, cu siguranță n-o să citesc biografiile pe care le-a făcut pentru Adolf Hitler, Mark Twain și Ernest Hemingway.

Partea bună este că are umor Fuchs, însă de cele mai multe ori este vorba despre un umor exagerat, ușor retard, nepotrivit, fără sens, cum te-ai aștepta să glumească un câine care a crescut legat pe un câmp pustiu. Da, și comparații la fel de proaste ca a mea face Fuchs.

Probabil cel mai mult m-a deranjat că nu am aflat aproape nimic despre „omul din spatele măștilor”, ci doar despre măști. Fiecare rol este disecat și analizat, iar Fuchs își zice părerea ce pare neavizată (deși din biografia lui aflăm că este) sau măcar a unui hater invidios care nu poate să treacă peste impresia pe care vrea să o transmită și cititorului „Johnny Depp e cool, dar nu prea”.

Ineditul pentru mine a fsost în pasajele în care Fuchs a scris despre pasiunea lui Depp pentru cărți, despre fascinația lui pentru generația beat, cu care a „infectat” și pe cei din jurul său. Iar prietenia sa cu Hunter S. Thompson a fost la fel de interesant de urmărit pentru că nu știam că acest „născător” al jurnalismului Gonzo este cel care a inspirat ”Fear and Loath in Las Vegas” (pe care l-am văzut parțial și care mi-a plăcut suficient încât să vreau să-l vizionez cap-coadă) și cel care a scris cartea (a cărei a apariție a fost susținută de Depp) pe care s-a bazat ”The Rum Diary”, un film care îmi place la superlativ și pe care l-aș recomanda oricui, oricând.

Aș fi vrut mai multe exclusivități, mai multă seriozitate, implicare matură în realizarea unei biografii pe care, cum spuneam, o faci dacă te pasionează individul, că doar n-om fi nebuni să scriem atâta despre oameni care nu ne plac, despre personalități care ni se par cam ”lame”, dar despre care scriem oricum, din ceva motiv obscur ori necunoscut.

Cred că biografia asta îl nedreptățește pe Jonny Depp, care sigur înseamnă mult mai mult decât informațiile pe care cred că le poți găsi și pe Wikipedia. Iar dacă le poți găsi altundeva, nu văd nevoia de a le pune într-o carte. I can Google it myself.

Pe de altă parte, de început într-ale studierii lui Johnny Depp, cartea asta poate fi chiar potrivită. La un prim nivel, aspectul de draft, de schiță pentru o viitoare biografie amplă, de succes, este chiar interesant și aș recomanda cartea „necunoscătorilor”.