cornelia.popa pe 2016-05-13 06:27:37
Rating:
Romanul se împarte în două povești prezentate în paralel, scriitorul jonglând cu ele prin capitole. Pe-o parte aflăm de familia Bernstein și afacerea ei cu hainele second-hand și acțiunea se petrece în prezent, pe cealaltă parte ni se prezintă familia Oxemberg și traiul lor din secolul XIX. Am putea percepe romanul ca o coală de hârtie, pe fiecare pagină e scrisă o altă poveste dintr-un alt timp, însă ambele reprezintă aceeași coală.
În urma unor interese de serviciu, Sânziana ajunge să facă parte din familia Bernstein, aceasta căsătorindu-se cu Ben, fiul Dorei și al lui Joe. Tânăra părăsește Iașul și își urmează soțul în America și se alătura afacerii familiei, exportarea de haine second-hand. Dacă la început era îndrăgostită de Ben, cu timpul ajung să aibă o relație distantă și să conteze mai mult afacerea pe care aceștia o au împreună, Suzy (cum o numește soacra ei, Dora) ajutând foarte mult la creșterea profitului punând în aplicare ideea ei de-a exporta haine second-hand în România. Joe, socrul ei, e un tip foarte carismatic și jovial cu care se împacă bine și poartă discuții profunde. Dora, soacra ei, dacă la început părea să o îndrăgească, acum e mai distantă și adoptă mereu un stil sarcastic și ușor jignitor la adresa Sânzianei. Caracterul puternic al lui Suzy pare să facă față acestei familii și mai ales relațiilor cu membrii acesteia. Desigur, are și momentele ei de slăbiciune, însă mereu se ridică și ține piept vieții pe care și-a ales-o.
Jacques Oxemberg este ginecolog în Iași, iar meseria lui pare a fi apreciată, mai ales după ce a ajutat atâtea paciente să nască și după ce le-a tratat atât de bine, acestea recuperându-se imediat. Totuși, se pare că meritele lui sunt uitate repede. În 1941, numărul evreilor depășea peste măsură numărul românilor, iar aceștia din urmă au pornit o răscoală împotriva lor. Se considera că evreii necinstesc pământul românesc și aceștia merită eliminați cu orice preț și sub orice formă. Cum și membrii familiei Oxemberg erau evrei, aceștia au început să simtă pe propria piele ura românilor față de nația lor. Roza și Jacques locuiau împreună cu copiii lor, Golda și Lev, cu bunica lor și cei doi slujitori ce ajutau în gospodărie. Furia împotriva evreilor a atins cotime maxime la jumătatea anului, ceea ce a dus la pogromul din 29 iunie 1941. Masacrul a curățat străzile Iașului de evrei și în același timp le-a pătat cu sângele lor nevinovat. Mihuleac ne prezintă crunt prin ce-au trecut evreii și mai ales membrii familiei Oxemberg. Golda a reușit să scape cu viață, însă după ce a asistat la scene și vești triste (mama sa a fost violată în propria casă, bunica ei suferea din cauza bolii și lipsei de medicamente, iar tatăl și fratele ei au fost luați cu forța și expulzați, toți murind într-un final). Întru-cât s-au salvat reciproc, Rabbi (rabinul din localitate) o ajută pe fată și o trimite într-un spital din afara țării pentru a se recupera și a-și relua viața.
Ce e mai trist în această poveste e faptul că se bazează pe realitate. Toate detaliile referitoare la pogrom sunt adevărate, scriitorul Cătălin Mihuleac cercetând în amănunt și punând pe hârtie detaliile devastatoare a vrut să aducă la cunoștință faptele întâmplate în acea zi tragică, fapte ce nu sunt prezente în nici o carte de istorie și despre care nu a vorbit nimeni, de aceea puțini sunt cei care știu despre pogromul din Iași din 1941.
Cum spuneam la început, poveștile sunt scrise pe pagini diferite, însă pe aceeași coală. Ele se îmbină la sfârșitul cărții, atunci când Suzy află adevărata identitate și poveste a soacrei ei, Dora.
Mi-a plăcut extrem de mult cartea. Pe lângă faptul că mi-a adus la cunoștință un adevăr crunt despre care nu știam, Mihuleac are un talent deosebit de-a scrie. Scriitorul are un mod fantastic de-a îmbina umor și tragicul, așa că ești luat prin surprindere când, după ce-ai râs în hohote, peste câteva pagini îți dau lacrimile. Am trăit cartea aceasta. Mihuleac merită aplauze interminabile!
“Viața nu trebuie ignorată. Viața are proprietate. Viața trebuie refolosită. Spălată, cusută, refasonată, călcată cu fierul. Ca o haină veche pe care vrei s-o revinzi. Planeta noastră trebuie să se învârtă cu orice chip. Dacă nu vrea, o dăm de-a dura. Nu-i o treabă simplă, pentru un astru mai mult pătrat decât sferic.”