Recenzie Aer cu diamante scrisa de "YigruZeltil"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

O antologie ce merită atenție, deși, priviți în retrospectivă, acești neoavangardiști optzeciști par că au doar meritul de a aduce mai aproape de mainstream unele elemente poetice vizibile până atunci doar la poeți individuali, precum Petre Stoica, Leonid Dimov etc., și la câțiva poeți de limbă germană (vezi poeții din antologia ”Vânt potrivit până la tare”, 1982, rămasă ”celebră” în underground-ul poeziei contemporane), precum și meritul de a continua, măcar prin Cărtărescu, un filon poetic al feeriei și fantasticului urban, ilustrat în trecut de Ilarie Voronca (al cărui imagism și-a pus o amprentă evidentă asupra unor optzeciști, ca și influența BEAT-ului american). Deși cel mai mult îmi place grupajul lui Traian T. Coșovei (cu mai mult lirism), aproape toată antologia mi se pare foarte solidă, cu excepția majorității poemelor semnate de Florin Iaru...
Din păcate însă, este o reeditare legată mai mult parcă de brand-ul Cărtărescu decât de poezie în genere. Humanitas-ul ar trebui să reediteze și alte cărți precum ”Cinci” sau sus-menționatul ”Vânt potrivit până la tare”, dar Humanitas nu a fost și nici nu va fi o editură de poezie și, oricum, dacă Cărtărescu nu e, nimic nu e...