Recenzie Adulter scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

După câțiva ani, există o mare probabilitate ca în orice căsnicie sau relație să apară plictisul și monotonia. Pe-o parte e normal, rutina își spune cuvântul, oricât ne-am strădui noi să facem câte ceva nou, însă totul constă din unghiul din care privim lucrurile și cum mai exact le privim.

Linda are tot ce și-ar putea dori o femeie: un soț iubitor și înțelegător, copii adorabili, o slujbă bună, o casă superbă și un venit considerabil. Echilibrul se clatină atunci când, în urma unui interviu, o replică îi dă de gândit și începe să creadă că nu și-a trăit viața așa cum ar fi trebuit.

“Nu mă interesează câtuși de puțin să fiu fericit. Prefer să trăiesc cu pasiune, ceea ce implică un risc, pentru că nu știm niciodată peste ce vom da mai târziu.”

Viața ei e stabilă, calmă și bine organizată. Să fie asta fericirea? Acum ceva timp ar fi spus da, însă acum are dubii.

Întâlnirea cu fostul ei iubit din liceu, Jacob, pare să-i readucă puțină andrenalină în viața ei. Se agață de aceste emoții de moment și speră ca acestea să-i readucă echilibrul emoțional, însă se pare că o zdruncină mai mult, simte că nu mai este demnă de familia ei și totodată crede că merită și are nevoie de această aventură pentru a putea merge mai departe și pentru a-și salva căsnicia. Are mare noroc de soțul ei care îi rămâne alături, o înțelege și o sprijină, deși are cât de cât idee despre faptele Lindei. Nu aș putea preciza cu exactitate dacă Linda a fost mai fericită și împlinită după adulterul săvârșit, deși mie personal mi-a lăsat impresia că a rămas la fel de confuză ca la început.

Mi-a plăcut modul în care Coelho s-a pus în locul personajului, o femeie de 31 de ani. A transpus atât de natural stările prin care cu siguranță fiecare am trecut la un moment dat și a scos în evidență opțiunile ce le avem, riscurile pe care ar trebui să ni le asumăm și consecințele ce vor urma. A evidențiat faptul că uneori, în astfel de momente, tindem să fim egoiști și să ne gândim doar la modul în care ne simțim noi și la ce anume am vrea, însă uităm de celălalt, de jumătatea pe care noi singuri ne-am ales-o și care are propriile trăiri și doar discutând despre acestea am putea ajunge la echilibrul inițial. Consider că romanul de față e mai mult o lecție pe care ar trebui să o învățăm și să știm cum să o aplicăm ca să luăm o notă bună.

“Să te încrezi în cel pe care-l iubești dă întotdeauna rezultate.”

“Nu tu îți alegi viața: ea este cea care te alege. N-are rost să te întrebi de ce ai parte de bucurii sau tristeți. Acceptă și mergi mai departe. Nu ne alegem viețile, dar hotărâm ce să facem cu bucuriile și tristețile pe care le primim.”