Recenzie Tineretile lui Daniel Abagiu scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Iniţial nu aveam nicio tragere de inimă să citesc cartea, titlul nu mă intriga deloc, însă încă după câteva pagini lecturate am avut senzaţia că citesc secvenţe din propria-mi copilărie.

Deşi se intitulează “Tinereţile lui Daniel Abagiu”, cartea este una biografică. Cezar Paul-Bădescu recunoscu acest lucru în introducere şi explică scurt schimbarea numelui (l-a auzit la radio şi i-a plăcut). Întâmplările relatate sunt succesive, începând din perioada claselor primare până când acesta ajunge să fie părinte: naivitatea copilăriei, adăpostirea animalelor în casă fără acordul părinţilor, legătura strânsă cu verişorii, întrebările existenţiale, ţigara din baia liceului, prietenii, prima dragoste, călătoriile cu trenul, primele decepţii, etc.

“Ascultam cu toţii bătăile inimilor noastre năvalnice, de tineri aflaţi în pragul vieţii.”

Mai exact, descrie cum anumite secvenţe semnificative l-au ajutat să înţeleagă anumite detalii despre viaţă dar şi să se formeze ca om. Scriitorul însuşi afirmă acest lucru prin redarea unui citat din romanul “Fraţii Karamazov” al scriitorului rus, Fiodor Dostoievski:

“Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce să trăieşti.”

Fiecare întâmplare prezintă oarecum o morală subînţeleasă, povestită cu haz şi într-un stil atât de personal şi lejer încât te transpune în poveste şi ai impresia că tu eşti cel care povesteşte.

Deşi nu eu personal am trecut şi trăit prin toate acele secvenţe, multe s-au petrecut în cercul meu de prieteni, aşa că am luat parte la ele. De aceea a fost o lectură emoţionantă, plină de zâmbete şi aduceri aminte din anii trecuţi.

Cu siguranţă mulţi vă veți regăsi printre rânduri…