Recenzie Ce ne spunem cand nu ne vorbim scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Ne-am intersectat de atâtea ori privirile, am luat-o de atâtea ori în mâini şi i-am răsfoit paginili, dar de fiecare dată o lăsam pe raft şi după mă gândeam dacă am făcut bine că am lăsat-o sau ar fi trebuit să o iau cu mine acasă. În cele din urmă mi-a împrumutat-o un prieten, un booktopic ca şi mine, Sebastian… şi-aşa mi-am putut linişti bătăile nehotărâte ale inimii.
Când o carte îmi place şi mă incită nu o las din mâini până nu o termin. Asta nu s-a întâmplat cu cartea de faţă şi asta m-a făcut să o ţin pe noptieră mult timp, poate chiar prea mult. Deşi am deschis-o şi am început să o citesc foarte entuziasmată, cartea nu a fost ceea ce mă aşteptam să fie. Povestea mi s-a părut confuză, cu suişuri şi coborâşuri, încât nu înţelegeam aproape niciodată ce se întâmplă şi de la ce a pornit totul. Dacă n-aş fi citit descrierea de pe spatele cărţii probabil nu mi-aş fi dat seama chiar niciodată. Iar titlul cărţii mă ducea cu gândul la anumite sentimente ce nu necesită exprimare şi nicidecum la mesaje scrise şi trimise prin email.
Deşi firul narativ mi s-a părut încâlcit şi de nedesluşit, unele fragmente din carte m-au făcut să reflectez la anumite stări personale încât am ajuns să transcriu aproape un sfert de carte! Unele citate, da, erau profunde şi pline de emoţie, de frământări sufleteşti sau răspunsuri de ceva timp căutate, însă se potriveau mai mult pentru firul meu narativ şi nu pentru cel al cărţii, părerea mea.
Ştia inima mea de ce nu-mi cere să o iau acasă, mă bucur că am ascultat-o şi de data aceasta!