Recenzie Quo vadis scrisa de "Adelydda"



Recenzie Quo vadis scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Quo vadis 0 lei *
Quo vadis 12 lei *
Quo vadis 41.43 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Quo vadis
Autor (i): Henryk Sienkiewicz
Adelydda Adelydda pe 2014-05-10 18:07:30 Rating:

Fara discutie, cartea mea preferata. Desi am citit-o in liceu, simt nevoia sa o recitesc. Iar asta se va intampla cat de curand!

Actiunea cartii se petrece in timpul Imperiului Roman, al lui Nero, cand crestinismul era la inceput. Romanii, care se dedau la tot felul de betii si fapte desfranate, nu puteau accepta sa creada in alta zeitate in afara de idolii lor…Cartea are un puternic substrat istoric si, desi nu am tangente cu istoria si nu ma pasioneaza, aceasta carte mi-a placut foarte mult. Si nu a fost singura de acest fel. Recomand cartea si astept impresii!

”Atunci când te afli printre nebuni, devii şi tu nebun, ba mai mult, găseşti că nebunia asta are puţin farmec.”

”Minciuna pluteşte pe deasupra adevărului ca uleiul la suprafaţa apei.”

”Toate limbile şi tainele şi toate ştiinţele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu doreşte onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu şi învinge.”

”Pentru poezie şi artă e îngăduit şi se cuvine să sacrifici totul.”

”Oamenii n-au cunoscut până acuma un zeu pe care să-l poată iubi, de aceea nu s-au iubit nici între ei şi de aici a izvorât nenorocirea lor, căci, aşa cum lumina vine de la soare, tot aşa şi fericirea izvorăşte din iubire.”

”Petronius: A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.”

”Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!