Adelydda pe 2014-05-10 17:54:03
Rating:
Cartea este una splendidă, am citit-o cu sufletul la gură şi pot spune cu mîna pe inimă că merită citită. Nu degeaba a fost ecranizata. Romanul a fost publicat în 1997 şi s-a bucurat de un real succes.
”Oricare ar fi chinurile şi triumfurile noastre, oricât de mult am suferi, mult prea curînd se împrăştie toate.”
Viaţa unei fete care este desprinsă din mijlocul familiei, despărţită de sora sa, viaţa ca ucenică, iar mai apoi ca gheişă, constituie principalele elemente ale cărţii, dacă le putem numi aşa. Cartea emană simţire, sensibilitate, orgoliu şi îl face pe cititor să înţeleagă un timp îmbrăcat în mister.
Ce era de fapt o gheişă? O damă de companie? O prostituată? Există păreri împărţite. Ideea este că gheişa reprezintă un absolut al frumuseţii, al eleganţei.
”Durerea este un lucru foarte ciudat. Suntem atât de neputincioşi în faţa ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răceşte şi nu putem decît să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puţin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.”
Viitoarea gheişă se confruntă cu o grămadă de sentimente umane, experimentează frica, nesiguranţa, dar învaţă ce este supunerea, învaţă ce este prietenia adevărată. Şi cel mai important, învaţă să se preţuiască pe sine.
”Ne trăim viaţa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcţie, până ne izbim de ceva care ne forţează să găsim un nou curs.”
În viziunea autorului, viaţa este ca o apă cu sensuri curgătoare schimbătoare…vă invit să citiţi cartea pentru a vedea şi înţelege cum arată viaţa protagonistei principale.
”Tristeţea e un lucru foarte greoi.”
Sentimentul cu care se confruntă cel mai adesea eroina principală este tristeţea, iar ea tristeţea o înţelege la un moment dat ca pe ceva imposibil de scăpat…
”Nu-i poţi cere soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă.”
Acest din urmă citat mi-a plăcut, este ca un fel de proverb. Îl citeşti şi înţelegi, nu poţi cere de la viaţă mai mult decât ţi se oferă.
” O minte tulburată de îndoială nu se poate concentra pe cursul victoriei.”
Îndoiala şi nesiguranţa fac din personaj o persoană care simte că nu îşi poate atinge scopul…însă, reuşeşte!
”Nu cred că putem vorbi deschis despre suferinţa noastră decât după ce ea s-a sfârşit.”
Cred că de fapt asta e esenţa vieţii, suferim, conştientizăm asta, însă nu ne putem exterioriza. Asteptăm să treacă greul, iar apoi soarele apare…
”Destinul nu e întotdeauna ca o petrecere la sfârşitul serii. Uneori nu înseamnă decât lupta zilnică pe care o duci cu viaţa.”
Ştim cu toţii că viaţa e o luptă, iar această luptă are şi suişuri, şi coborâşuri.
”Tot ce îmi făcea viaţa mai grea, întărea hotărîrea de a fugi.”
Chiyo, cea care ajunge să devină în final gheişă, parcurge un drum extrem de anevoios până la acea etapă…se gandeşte să renunţe, vrea să fugă, să scape…
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Memoriile unei gheise
