Recenzie Dragostea nu moare - maitreyi (eroina lui mircea eliade face destainuiri cutremuratoare) scrisa de "CealaltaAncuta"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Maitreyi s-a născut în 1914 și a avut norocul de a fi discipola lui Tagore, un mare poet ale cărui scrieri l-au dus spre un Nobel bine-meritat. A scris poezii și, atunci când s-a simțit pregătită, a oferit și răspunsul matur la scrierea lui Eliade vis-a-vis de a lor iubire. Dragostea nu moare nu are, desigur, toate atuurile lui Maitreyi, scrierea lui Mircea, deoarece Mircea, deși un tip misogin, are darul de a scrie mai ceva decât are darul iarba verde crud de-a lumina primăvara.

Dar vai ce tineri erau. Ea 16 ani, el 23. El înnebunit după ea, hotărât să lase totul. Să se arunce cu toată firea în aventura bengaleză, să trăiască pe deplin misterul țării de care se îndrăgostise. 42 ani după ce el a scris cartea, a primit și răspunsul. Una din marile iubiri ale literaturii este considerată cea dintre Mircea și Maitreyi, și mai ales una căreia i s-au dedicat două scrieri din partea ambilor îndrăgostiți.

Mircea sau Amrita, Allan sau Maitreyi… Observați aici jocul inițialelor?

Citiți o a doua viziune, una mai sentimentală, mai… orientală. O carte frumoasă, un vis de dragoste. Din câte îmi amintesc eu, cartea lui Eliade e mult mai fain scrisă. Asta și poate pentru că, deși nu mă pot lăuda cu o listă lungă de cărți citite purtând semnătura lui, îmi place foarte mult cum scrie. Maitreyi scrie bine, cursiv, uneori frazele curg melodios, alteori îți atrag atenția prin fermitate. Țin minte că prin liceu mi-a spus cineva că nu merită, că nu e o carte grozavă. Ba este, merită și încă cum… Mai ales pentru a face o paralelă și pentru a intra în mintea a doi oameni spunând aceeași poveste (poate e mult spus, căci într-o minte nu poate nimeni intra).