Recenzie Dansul dragonilor scrisa de "skartzone"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

“Dansul Dragonilor” este a 5-a parte a seriei fantasy “Cantec de gheata si foc” scrisa de George R. R. Martin. In momentul de fata este ultima carte publicata din totalul de sapte, iar din pacate, Martin nu a anuntat nimic despre data aparitiei urmatorului volum numit “The Winds of Winter”. Insa, cu siguranta rabdarea noastra va fi rasplatita cu o continuare la fel de spectaculoasa ca si romanul de fata.
“Dansul Dragonilor” incepe cu relatarea evenimentelor din Essos si de la Zid, evenimente ce au loc in paralel cu cele din “Festinul Ciorilor”. Toate personajele care ne-au lipsit in precedentul volum se intorc: Jon Snow, Tyrion Lannister, Bran Stark si bineinteles Daenerys Targaryen. La fel ca “Festinul Ciorilor”, si romanul de fata contine capitole suplimentare, care nu urmaresc povestea personajelor cu care ne-am obisnuit, ci relateaza evenimente importante ce vor avea un impact asupra lumii create de Martin. Cumva, aceste capitole sunt mai usor de parcurs decat cele din “Festinul Ciorilor”; poate pentru ca deja m-am obisnuit cu ele, sau poate pentru ca ritmul este unul mai alert. In orice caz, “Dansul Dragonilor” nu sufera din pricina acestor capitole, nu la fel de mult ca precedentul volum.
Pe undeva pe la jumatatea romanului, firul narativ din Essos si de la Zid il prinde din urma pe cel din Westeros (ca dimensiune, “Dansul Dragonilor” este aproape dublu cat “Festinul Ciorilor”), moment in care se contopesc intr-o singura poveste. Din acel moment, romanul a crescut brusc in intensitate, cel putin pentru mine. Personajele mele preferate n-au mai aparut impreuna intr-un roman de la fantasticul “Iuresul Sabiilor”. Bineinteles ca m-am bucurat!
Cat despre poveste, pana acuma nu a existat vreun roman care sa dea gres la capitolul asta. “Dansul Dragonilor” va fi mai mult ca sigur o experienta sfasietor de frumoasa pentru toti cititorii. Personajele mele preferate au ajuns in situatii noi pentru ele, situatii complicate din care aparent nu exista nici o iesire.
Tyrion, ajutat de Jaime, pleaca in exil dupa ca este gasit vinovat de moartea lui Joffrey si de cea a tatalui sau, Tywin Lannister. Fara averea familiei sale, Tyrion este obligat sa se descurce singur in orasele libere, iar de data asta limba lui ascutita ii va aduce mai mult de suferit decat de castigat. Insa, pe langa faptul ca este un personaj inteligent, Tyrion are si un puternic instinct de supravietuire. Este un supravietuitor.
Jon Snow si Daenerys Targaryen, sau mai bine zis asemanarile si diferentele dintre cei doi au reprezentat pentru mine principalul centru de interes al romanului. Martin pune cele 2 personaje in situatii asemanatoare, iar eu ca cititor nu pot sa nu fac o comparatie intre ei. Amandoi au ajuns lideri: Jon este comandantul Rondului de Noapte, iar Dany este regina Mereenului. Amandoi si-au pierdut familiile si persoanele dragi: Khal Drogo si Ygritte, insa asemanarile se opresc aici.
Jon este ferm hotarat sa “ucida copilul din el” pentru a-si putea indeplini sarcina de comandant, pe cand Dany, cu toate ca da dovada de ambitie si de ingeniozitate nu are stofa de lider; cel putin asta e parerea mea. Ocuparea Yunkaiului si Mereenului, precum si abolirea sclaviei este greseala unei copile, care nu face nimic altceva decat sa-i creeze dusmani. Din pacate nu pot spune mai multe, fiindca as da in vileag ce se intampla mai departe si nu vreau sa va stric placerea de a citi si de a afla singuri.
Ca o incheiere, nu pot spune decat ca sunt extrem de nerabdator pentru urmatorul volum al seriei, insa pana atunci ma voi delecta cu serialul inspirat din aceasta serie: “Urzeala Tronurilor”. Episodul 9 a fost cu adevarat sfasietor, insa “Nunta Rosie” a fost ilustrata exact asa cum mi-am imaginat-o.