Recenzie Urzeala tronurilor scrisa de "skartzone"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

“Urzeala tronurilor” a aparut in anul 1996 ca prima parte a seriei “Cantec de gheata si foc”, din pacate o serie inca incompleta. Dupa ce am citit primul volum, mi-a fost usor sa inteleg motivul. George R.R. Martin face mult mai mult decat sa scrie o simpla carte, el creeaza o lume fantastica, complexa, care contine tot ce are nevoie pentru a atrage atentia si admiratia cititorului. Pe mine, cel putin, m-a prins de la inceput in mreje.
Cele sapte provincii din Westeros sunt conduse de familii nobile, care au jurat credinta regelui Robert din casa Baratheon. Printre acestea se remarca familia Stark din Winterfell, urmasii primilor oameni si paznici ai nordului, familia Lannister din Casterly Rock, cea mai bogata casa din cele sapte regate, paznici ai apusului, familia Tully din Riverrun si familia Arryn din Vale. Pe langa cele sapte regate din Westeros mai sunt si Orasele Libere din Essos, dincolo de marea ingusta precum si triburile de calareti salbatici Dothraki, dar vom ajunge la asta mai tarziu.
Volumul incepe cu un Prolog care ne face cunoscuta o prezenta intunecata in nordul indepartat, o forta uitata de milenii, iar singurul obstacol in calea ei este vechiul si acum firavul Rond de Noapte. Vara cea lunga e pe sfarsite, iar motto-ul familiei Stark ajunge pe buzele tuturor: “Vine iarna.”
In afara de acest Prolog, fiecare capitol poarta numele personajului care vede si traieste evenimentele relatate. Acest mod de a structura un roman pare obositor la prima vedere, insa in realitate este o metoda ingenioasa de a tine cititorul la curent cu tot ce se intampla in cele sapte regate, iar de intamplat se intampla multe: avem rivalitati vechi intre familiile nobile, cavaleri in armuri stralucitoare, turnire, ospete, orase exotice, fiinte supranaturale, intrigi politice si tradari atent planuite. Nu este o carte greu de citit, din contra, e scrisa in asa fel incat sa te tina cu sufletul la gura tot timpul. Personajele sunt, in opinia mea, cel mai mare atu al romanului, fiindca ajungi ori sa le dispretuiesti, ori sa te atasezi intr-un mod iremediabil de ele. O fapta este cu atat mai mareata cu cat personajul care o realizeaza este mai maret, asta e ceea ce m-a facut Martin sa cred. Astept cu nerabdare sa vad cum si daca drumurile personajelor mele preferate se vor intersecta. Zic personaje pentru ca mi-e imposibil sa favorizez un anume personaj, pur si simplu sunt prea multe de luat in considerare.
Tyrion Lannister, zis si Pezevenghiul e de departe cel mai inteligent, fiind capabil sa intoarca orice situatie in favoarea lui. Un om cu replica mereu pregatita; garantat, orice capitol ce poarta numele lui Tyrion va livra cel putin o replica usturatoare, amenintatoare sau ironica, in functie de situatie si de starea de spirit a Pezevenghiului.
Jon Snow, fiul bastard al lordului Eddard Stark este un alt personaj al carui viitor sunt nerabdator sa-l aflu. Intuitia imi spune ca destinul lui va fi unul maret.
Arya Stark, fiica de 9 ani a lordului Eddard este o curiozitate printre domnite, fiind o strengarita ce ar prefera sa se joace cu sabia de lemn in loc de papusi.
Ultima, dar nu cea din urma este Daenerys Stormborn din casa Targaryen, probabil unul dintre cele mai ambitioase personaje din roman. Dany a fugit impreuna cu fratele ei Viserys in orasele libere atunci cand Robert a furat tronul. Dorinta lor este aceea de a se intoarce in Westeros si de a recastiga “cu foc si sange” ce este de drept al lor, Tronul de fier si cele sapte regate, iar pentru a realiza asta, Dany este fortata sa se marite cu una dintre capeteniile calaretilor Dothraki, Khal Drogo. Dar acestea sunt doar patru din multitudinea de personaje conturate de George R. R. Martin.
Am spus mai devreme ca romanul este usor de citit. Asa este, insa in schimb este imposibil de povestit, in mare parte fiindca firul narativ sare cu usurinta de la un personaj la altul, iar ce se intampla intr-un capitol de obicei nu are nicio legatura cu ce se intampla in urmatorul. O lume intreaga este descrisa in cele 920 de pagini ale Urzelii Tronurilor, motiv pentru care va recomand cu caldura aceasta lectura.
Marturisesc ca inca de la inceputul lecturarii romanului am facut comparatii intre George R. R. Martin si un alt titan al genului fantasy: J. R. R. Tolkien, atat datorita numelor asemanatoare, cat si a stilului folosit. Martin duce mai departe stafeta lasata de Tolkien, iar seria “Cantec de gheata si foc” promite o poveste cel putin la fel de intensa ca “ Stapanul Inelelor", daca nu chiar mai intensa. Va invit sa descoperiti singuri, eventual, sa ma contraziceti!