Recenzie Cincizeci de umbre ale lui Grey scrisa de "andres"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Sa fie acesta bestellerul mondial absolut? Asa se spune. Dupa ce cartea a fost un boom ca si ebook, si-a gasit locul in librarii in format print si s-a vandut ca painea calda. Dupa cum bine stim orice fel de imbulzeala atrage si lumea s-a inghesuit sa o cumpere. Cifrele comunicate nu sunt chiar de colo…

La inceput, cuvantul bestseller m-a tinut departe de carte. Da, mi-a atras atentia faptul ca a pornit de unde a pornit, dar atat. Apoi au inceput sa apara povestile. Ba ca e cea mai tare carte a anului, ba ca vanzarile sunt mega-super-fantastice, ba ca – fiti atenti! – e cea mai stupida carte citita… sau, cele mai cretine prime 100 pagini si apoi cartea aruncata undeva… Ok. De aici a inceput sa imi atraga atentia. Nu stiu cum se face, dar atunci cand e vorba de controverse, atentia mi-e captata brusc. Cartea incepe sa imi faca cu ochiul intr-un fel ciudat si nu ma las pana nu o parcurg. Am nevoie sa vad cu ochii mei “minunea” (fie ca e de bine sau de rau).

Cele cincizeci de umbre ale lui Grey este departe de a fi vreo carte geniala. De fapt, nu prea inteleg care e treaba cu toata nebunia asta. Am dat ultima pagina a cartii si o singura intrebare mi-a venit in cap, este oare sexul atat de puternic incat sa vanda in asemenea hal? Scenele erotice predomina povestea, sunt sarea si piperul, sunt descrise in amanunt si poate ca acest lucru a atras. Povestea in sine suna a cliseul absolut. Ea, Anastasia Steele, fata obisnuita, oarecum stearsa, cu un job plictisitor si cam virgina, il intalneste pe el, minunatul, Christian Grey. Autoarea nu a prididit in a-i pune in brate diverse calitati, adica mai toate calitatile care ii urca pe barbati culmile idealului. A venit insa cu ceva negativ. Frumosul nostru are cele 50 de vicii care ar trebui sa ne sperie. Care sunt, nu am putut sa inteleg. Unul a iesit in evidenta, acela de dominator – maniac a al controlului. Iar daca acesta le cuprinde pe toate cele 50, atunci sa-mi fie cu iertare, ma prind mai greu!

Bun. Anastasia si Christian, Sir, se intalnesc intamplator, ca de, asa e soarta, si ajung sa aiba in cateva zile cea mai iesita din comun relatie bazata pe sex. Dar nu orice fel de sex, ci din acela care le face pe pudice sa roseasca si sa citeasca pe sub patura, pe sotiile blazate sa fie si mai blazate sau, de ce nu, mai pasionale si demanding. Citeam zilele trecute un articol legat de un sondaj conform caruia, un procent foarte mare de femei si-au imbunatatit relatiile (partea sexuala, desigur) dupa ce au consumat cartea cu umbre. Atat de lipsite de imaginatie sunt femeile? Atat de plate ajung, la un moment dat, cuplurile incat au nevoie de fanteziile unei doamne care are curajul sa si le puna pe ale dansei pe hartie spre a fi servite la orice ora de oricine? Gandul este trist.

Dincolo de scenele fierbinti, de minunea de barbat care este Grey, avem parte de o poveste de iubire. Cam acolo am ajuns cu gandul. Ea se indragosteste ca orice copilita de 21 de ani, el vede in ea ceea ce nici ea nu vede, se aprinde scanteia si pam-pam, uite cuplul minune, dar care are de infruntat piedici. Si aici, piedicile sunt viciile minunatului domn cu ochii cenusii. Domnul Grey cel suferind, domnul Grey care o trateaza ca pe o printesa si care nu se sfieste sa o bata la fund cand vine momentul. Sincera sa fiu, ma gandeam la un final mai dureros, doar cartea a mers pe o panta ascendenta. Finalul acestui prim volum a fost rupt parca dintr-o clasica poveste de dragoste cu “nu putem fi impreuna, soarta ne e potrivnica”, dar si una tragico-comica de genul “bate-ma tare, dar plec daca e prea tare si voi plange-n perna”. Cineva si-a luat jucariile si a plecat. Fortat finalul, prea fortat.

Cat despre pudibonderia unora dintre doamne, chiar nu pricep de unde si pana unde. Se folosesc cuvinte asa, pe sleau, scenele sunt explicite. Dar de aici si pana la a fi scandaloase, e cale lunga. Daca e cineva care blameaza autoarea pentru aceste scene, atunci cu siguranta nu a facut cunostinta cu scrierile lui Pascal Bruckner. EL James scrie ca o copilita pe langa el.

EL James a scris o poveste de dragoste. A luat-o si a sucit-o asa cum i-a dictat imaginatia. Si-a lasat fanteziile sa se aseze pe hartie intr-un mod vulcanic, excitant si chiar pueril uneori. A reusit sa faca imaginatia altora sa se joace. In afara de erotism, cartea nu are nimic. Isi merita criticile, dar si aprecierea. O apreciez din simplul motiv ca acum simt nevoia sa citesc o carte adevarata. Daca voi citi si continuarea? Cel mai probabil ca da. Nu imi place sa las povestile in aer. Daca v-o recomand? Da, v-o recomand. Veti dori sa cititi o carte buna dupa ea. Poate mai multe. Asa spune Zeita mea interioara... si Vocea.