Recenzie Biserica neagra. echinoxul nebunilor si alte povestiri scrisa de "andreeatoma"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

In primul rand, trebuie sa mentionez faptul ca aceasta carte, scrisa in timpul comunismului, a fost respinsa de cenzura acelor vremuri, dat fiind mesajul pe care il transmite si paralela pe care autorul o face in aceasta plasmuire alegorica a unei lumi grotesti, insa relativ usor reconoscibile. Da, intreaga carte reprezinta o parabola, o alegorie a societatii totalitare, in care individualitatea se sterge, fiind inlocuita de mase de oameni, de tipologii, astfel ca personajele din roman nu poarta nume, ci doar denumiri ale functiilor pe care le indeplinesc. Abundenta simbolurilor frapeaza, insa toata aceasta incercare de descifrare a lor este indusa in special de acest destin al cartii. Poate ca, daca nu as fi stiut absolut nimic despre perioada in care a fost scrisa si despre istoria sa, nu as fi cautat sa descifrez aceste chei. Stergand insa din memorie aceasta mentiune de “carte respinsa de cenzura”, as fi putut citi o carte despre un oarecare regim totalitar al carei scop este sa distruga individualitatea si constiinta fiecarui individ, asimilandu-l masei sale, ideologiei sale, misiunii sale, zugravite in cuvinte “pretioase”. As fi omis poate cautarea unui corespondent al fiecarui detaliu. Chiar si asa, recunosc ca nu am prea multe cunostinte, astfel ca mare parte din simbolurile existente au ramas in continuare mistere pentru mine.
Desi am deslusit in mare parte ideile cartii, mesajul transmis, nu acestea au fost determinante in lectura pe nerasuflate la care m-am dedat. Ceea ce m-a cucerit a fost stilul autorului, imbibat de un lirism superb, abundenta figurilor de stil pline de sensibilitati graitoare, in ciuda lumii grotesti pe care o descrie. Lucru ce nu ar trebui sa surprinda avand in vedere faptul ca autorul s-a remarcat in poezie poate mai mult decat in proza. Absurditatile redate sunt mai usor digerate in acest limbaj ce te duce cu gandul la poezie. De altfel, o carte ce critica regimul comunist, chiar daca nu explicit, nu putea sa fie lipsita de elementele absurde, mai usor de recunoscut de cei ce au trait o parte importanta a vietii in acea perioada.