Recenzie Se numea Sarah scrisa de "andreeatoma"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Mi-am dorit mult cartea aceasta. Ceva ma indemna sa o citesc. Un fel de chemare ce am perceput-o de cum i-am citit titlul si i-am vazut coperta. Fara sa stiu despre ce e vorba, mi-au trecut prin minte imagini vechi, prafuite, in alb-negru. I-am citit descrierea si de atunci am tot vanat-o. Pana intr-o zi cand am castigat-o. Si imediat m-am apucat sa o citesc. Si tot imediat am simtit ca nu ma pot desprinde de poveste. Cu atat mai mult cu cat evenimentele petrecute sunt reale, doar personajele sunt fictive.
Stiam cate ceva despre tragedia traita de evrei in al doilea razboi mondial, insa nu cunosteam povestea evreilor din Paris, arestati si deportati cu sprijinul politiei franceze. Un episod negru in istoria Frantei,
Asteptarile mele au fost satisfacute pe deplin, desi sentimentele ce s-au cuibarit in mine pe masura ce citeam au fost de tristete, de compasiune si chiar de groaza. M-a tulburat mult drama micutei Sarah care, asemeni a mii de copii nevinovati, alaturi de familiile lor, au luat drumul lagarelor de concentrare si implicit al mortii in conditii mizere, de neimaginat. Un calvar insuportabil, vazut prin ochii unei fetite de 10 ani, o fetita ce are curajul sa evadeze cu speranta de a-si salva fratele pe care il incuiase acasa, in dulap, inainte ca ea si parintii sai sa fie arestati.
16 iulie 1942- insasi data pare sa aiba ceva fatidic in ea. In dimineata acelei zile, cosmarul prin care va trece Sarah se dezlantuie. Si momentele cele mai crunte inca nu au sosit. Trebuie sa marturisesc ca am citit ingrozita despre toate chinurile suportate de acei oameni vinovati doar de faptul ca s-au nascut evrei. Umilinte, mizerie, foame, sete… un adevarat cosmar greu de imaginat pentru noi, cei de azi.
Cartea are doua fire narative, ce la un momentdat se imbina, devenind unul singur. Pe de o parte se afla tragedia micutei Sarah, actiunea desfasurandu-se in timpul razboiului, iar pe de alta parte, al doilea plan ne aduce in prezent, in anul 2002, cand, cu prilejul comemorarii a 60 de ani de la razia de la Vel d’ Hiv, Julia Jarmond, o jurnalista americana ce traieste la Paris trebuie sa scrie un articol cu privire la aceste evenimente si, pe masura ce se documenteaza, devine tot mai legata de drama micutilor evrei arestati si deportati spre moarte.

Din momentul in care descopera o oarece legatura intre rudele sale si o familie de evrei arestata in acea vara, viata ei se schimba, dedicandu-se aproape complet acestei povesti reale, vrand sa descopere tot ce e de descoperit. Fara sa-si dea seama, casnicia ei aluneca pe o panta. Ea nu mai e aceeasi. Tot ceea ce afla o schimba. Dar nu-si poate gasi linistea pana nu afla tot.

Scrisa intr-un ritm alert si placut, cartea nu vrea sa-ti scape din mana, te invaluie in aceasta poveste. Pe mine m-a determinat sa caut pe internet informatii despre copiii de la Vel d’ Hiv. Nu am cautat-o pe Sarah, insa am rasfoit un album ce cuprindea fotografii si scurte informatii despre fiecare. O poveste cutremuratoare. Realitatea poate fi mai cruda decat fictiunea.

Mi-ar fi placut insa sa continue mai mult povestea din perspectiva lui Sarah, dar la un momentdat, cele doua fire contopindu-se intr-unul singur, lasa continuarea si deznodamantul pe seama prezentului si a amintirilor. Ar fi fost mai interesant daca autoarea continua cu firul trecutului alaturat celui al prezentului, axandu-se mai mult pe povestea lui Sarah si mai putin pe cea a jurnalistei. In locul intamplarilor din viata Juliei mi-ar fi placut mai multe din viata lui Sarah din timpul si de dupa razboi. Iti da senzatia ca asupra lui Sarah se asterne o ceata, ea cade oarecum pe un plan secundar ca personaj si, in felul asta, te indeamna sa iti imaginezi propria versiune. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Am avut senzatia de incomplet si am cautat sa asez eu piesele de puzzle care lipseau.
Mi-a placut foarte mult cartea, dar as fi vrut mai mult, as fi vrut-o putin altfel. Sau poate asta a fost si intentia autoarei. Sa faca aceasta poveste sa iti patrunda in suflet, sa iti ramana intiparita acolo mult dupa terminarea cartii… sa-ti ramana gandul la Sarah…