o9iubire pe 2011-06-09 23:41:17
Rating:
Prima oara cand am pus mana pe aceasta carte si am citit despre ce e vorba mi-am dorit sa nu o fi cumparat. Aveam impresia ca am facut o mare greseala.
Pe parcurs am observat insa ca este de fapt povestea unei femei cu un tata spion si o mama care nu se satura de mancat carne de porc, cu un copil ce merge la scoala si face nazbatii.
Cartea dezvaluie o alta fata a Orientului Mijlociu, anume ca politia, locul unde Ozana munceste, dejoaca planurile teroristilor, chiar si atunci cand unul din politisti incearca sa-i duca de nas pe toti.
Ce am remarcat este sarcasmul Ozanei fata de Al-Quaeda, respectul fata de Israel si dorinta de a crea o lume mai buna, anihiland teroristii.
Ozana povesteste cu dezinvoltura despre cadavrele de la morga, despre sefii si colegii ei, dar povesteste cu rautate despre legista cu care nu se intelege deloc bine.
Nu pot sa nu va spun ca am ras de-a binelea pe parcurs ce am citit aceste pagini, autoarea descriind unele fapte care pur si simplu m-au facut sa rad in hohote.
“Acu` am ajuns carausul legistei, avea nevoie de-un borcan de la medicina legala si eu tocmai ma aflam pe-acolo, ca l-au dus pe unul de-al meu, nu se simtea prea bine – intre noi fie vorba, se simtea rau de tot, adica era mort.
I-am luat legistei scarba de borcan plin de ceva ce foscaia intr-o zeama roz si doua hartii care ii explicau cine se zbantuie acolo, nu m-am interesat ca am altele pe cap; da` va zic eu voua, sa nu va puna dracu` sa va duceti la asta acasa!
Nu era la ea acasa, ci la tac`su si muma`sa, numa` ce-am intrat si-am dat nas in nas c-o taratoare, un fel de godzila prost dezvoltata. Aia statea la soare – facea plaja, vezi-doamne -, a intors numa` un ochi in directia mea si mi-a tras una cu coada – cred ca are o coada de vreo 20 kg – si m-a pocnit fix pe ciolanul impuscat.
Nici n-am scapat eu de pericolul ala intins la soare c-am ajuns la usa. Aici altceva statea la soare – cred ca era un sobolan superdezvoltat – am tras un racnet de-a disparut urgent, scuipand ca o pisica. Voiam sa-i trag un glont ca eram cu mana pe pistol
Intra a spus legista. M-a poftit intr-un salut de marimea arenei aleia unde danseaza caii la Viena. Am stat, dar ceva de sub mine a inceput sa injure si-am sarit in sus.
Tatal a zis – ti-am spus ca nu-i normal ca un papagal sa doarma sub perna, pe canapea; pana la urma o sa-l striveasca cineva cu fundul.
Din casa s-a auzit un zgomot de sticla sparta; pe usa au iesit in tromba pisica portocalie, cele doua pasari in zbor planat si cateaua rosie. Legista a facut stanga-mprejur si a disparut. In timp ce fugeam eu cu pletele in vant, sarind intr-un picior, dinauntru s-a auzit o voce disperata de femeie:
- Viermii meiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ! “
Jurnalul Ozanei – Carola Arbel