Recenzie Ce ne spunem cand nu ne vorbim scrisa de "abookaffair"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

"Cand aveam trei ani, am intrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea sa bata o singura data.Si mama mi-a raspuns: Daca ar bate o singura data, n-ar mai exista golurile dintre batai. Si de ce as avea nevoie de golurile acestea, am intrebat-o apoi? Si ea mi-a raspuns: Pentru ca intr-o zi, cineva sa vina si sa le umple."

As putea scoate o multime de citate din carte, pagini fara inceput si fara sfarsit, asemanatoare cu o saga a unor indragostiti. Sau doar oameni care isi spun cuvinte frumoase?

Aceste cuvinte frumoase sunt prezente pe fiecare pagina, astfel incat la final ai impresia ca ai terminat de citit o cartea de poezii. Si ca in acea carte se vorbea putin si despre iubire, insa mai mult despre frica, departare, viata, credinta, eu, tu, noi.

Povestea este una simpla : zmeul albastru si floarea soarelui se iubesc. Insa, in momentul in care floarea soarelui se imbolnaveste, povestea se destrama. Peste 2 ani, incet-incet, ea incearca sa o reinnoade, sa continue de unde a pus pauza, sa revina la vechile frici, care acum nu mai au legatura cu moartea. Ci cu traiul alaturi de cineva, dar doar atunci cand te-ai obisnuit sa traiesti tu cu tine.

Fie iubesti aceasta carte, fie renunti dupa primele 10 pagini. Un stil cateodata prea intens si metafore prea puternice pot face lectura greoie si intruziva, ca si cum cineva incearca sa intre cu un buldozer in sufletul tau.

La final, o alta intrebare pe care ti-o pui este : ce aratam atunci cand nu mai avem cuvinte sa mai spunem ceva?

Nu am citit nicio carte care sa fie asemanatoare cu aceasta, insa daca ti-a placut, continuarea nu a fost lansata, insa a fost pusa in scena de Chris Simion, care este si regizor.

https://abookaffair.com/2019/01/21/ce-ne-spunem-cand-nu-ne-vorbim-chris-simon/