Recenzie Amn3zia scrisa de "Patricia Lidia"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Mintea umană e o chestie foarte interesantă și complexă: nu de puţine ori ni se întâmplă să ţinem minte detalii precise ale copilăriei, dar să nu mai ştim ce-am făcut cu cheile sau ce am mâncat la micul dejun. Alteori, însă, de la sine putere ia decizia de a șterge cu totul din memorie un eveniment sau o perioadă pe care o consideră prea traumatizantă pentru posesorul său. Și totuși, amintirile sunt acolo, la locul lor, chiar dacă noi nu le putem accesa. Amnezia este și subiectul central al cărții cu același nume, în care uitarea aduce în discuție boli psihice și drame interioare greu de suportat, iar cartea cu același nume nu este una ușoară, este un roman psihologic complex, care încearcă să explice de ce oamenii acceptă compromisuri, uneori rușinoase, în viață: Ana Moscăianu devine obsedată de bărbatul pe care îl iubește și renunță la propriii copii gemeni în favoarea acestuia și a soției sale cu probleme de fertilitate, decizie pe care o regretă instantaneu, dar lucrurile se complică și din peisaj nu lipsesc banii și șantajul, Ioana Vasile trăiește neîmplinirea sufletească și suferă după o dragoste pierdută cu foarte mulți ani în urmă, o dragoste sortită eșecului, care ar fi distrus-o dacă nu ar fi renunțat la ea, dar acceptă compromisul de a se căsători cu cel dispus să se arate disponibil în fața ei, Radu Lumină trăiește în copilărie trauma abandonului matern, este crescut de un tată alcoolic și ajunge un tip agresiv, misogin.

Pentru mine, Amn3zia a fost o carte frustrantă, emoțional și narativ. Scenele se întretaie și se contopesc între ele, de nu mai știi ce e real și ce e plăsmuirea unei minți în derivă, legături invizibile leagă toate personajele și destinul le duce departe, ca apoi să le ciocnească iremediabil.

În mod normal, primul impuls al unui cititor este să se identifice cu cartea pe care o citește, cu personajele, pentru a ne plăcea o carte e important să putem relaționa cu personajele principale, să ne oglindim în ele... în cazul de față ar fi fost total nepotrivit să mi se întâmple asta, vorbim totuși de personaje principale ce suferă de tulburari psihice, uneori chiar grave, și totuși citești cartea dintr-o curiozitate morbidă, acea curiozitate specifică oamenilor de a afla toate dedesubturile unei drame, toate secretele unei persoane. Nu pot înțelege ce are Radu Lumină (un nume foarte potrivit ales, ținând cont de vortexul din jurul personajului) atât de special de trei femei își distrug, într-un fel sau altul, viața pentru a-i fi alături, și asta e al naibii de frustrant, vrei să citești până la capăt să încerci să te prinzi DE CE! Însă capitolul care încearcă să explice de ce Radu a ajuns să fie un om egocentrist, afemeiat, materialist este și nu este credibil, povestea este plauzibilă, însă prea schematic descrisă, așa că trece drept enervant mai degrabă decât ajutător.

Gemenii sunt factorul declanșator al poveștii, un moment crezi că sunt fictivi, imaginația minții plecate în alte lumi a Anei, apoi devin concreți, o realitate dură a unei femei care crede că printr-o sarcină ar putea ține alături omul iubit, dar care este manipulată să renunțe la aceștia prin șantaj emoțional și bani mulți. Gemenii revin mereu, într-o formă sau alta, și sunt liantul întâmplărilor și evenimentelor. Ca mamă, mă doare zbaterea ei, îi înțeleg motivul pentru care a semnat pentru cedarea drepturilor parentale, dar nu pot empatiza deloc cu Ana ca personaj din perspectiva asta.

Singurul personaj pe care nu l-am înțeles este Adrian Deleanu. Îndrăgostit peste cap de Ana, suferă în tăcere și îi iartă Anei absolut toate greșelile. Pentru mine, el este o umbră, un om fără personalitate, iar pasajele cu și despre el m-au plictisit la culme. Mă gândesc că probabil prezența lui în carte are rolul de a întări obsesia Anei pentru Radu, de a arăta că nu îl vrea pentru că nu mai are alți pretendenți, ci pentru că este chiar îndrăgostită de el, dar și așa, cu sau fără Adrian cartea are același impact.

Per total, Amn3zia e o carte interesantă, care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, o citești ca să îți satisfaci curiozitatea morbidă de a afla secretele murdare ale unei femei pe care nu o înțelegi.