Recenzie Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă scrisa de "Silvia1988"



Recenzie Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă 15.96 lei *
Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă 23.99 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă
Autor (i): Aldous Huxley
Silvia1988 Silvia1988 pe 2018-06-30 09:49:40 Rating:

Această celebră carte face parte din categoria distopiilor deghizate în utopii. La fel ca serialul Black Mirror (pentru cunoscători, cine nu l-a văzut încă îl recomand cu căldură), “Minunata lume nouă” ne transporă într-un viitor marcat de eficientizare a resurselor, a raporturilor dintre oameni și a scopurilor pentru care trăim.

Deși este alcătuită din numeroase pasaje aproape științifice, în care sunt descrise procese biologice și genetice, cartea nu m-a plictisit o clipă. Nu m-au obosit termenii noi și explicațiile oamenilor de știință, fiindcă permanent mi-am imaginat “Cum ar fi?”, încercând să vizualizez efectiv această lume nouă și trăznită pe care autorul a închipuit-o. Pe de altă parte, fiind fascinată de distopii, fiecare poveste de acest gen mă absoarbe cu totul, apoi la final, parcă nu mă mai deranjează atât de tare gropile din asfalt, din lumea “de modă veche” în care chiar trăim.

Iată o scurtă descriere a minunatei lumi noi, dezgolită de limbajul științific (pe care totuși îl recomand, fiindcă pune intens în mișcare “rotițele” cititorului). Într-un viitor nedefinit, oamenii nu se mai nasc din mame. Ei se concep în eprubete, în laborator. Embrionii sunt “confecționați” ținându-se cont de direcții speciale. Astfel, nu trebuie populată întreaga planetă cu genii și oameni deștepți. Aceia sunt casta Alfa, cei cu privilegii și cu calități, destinați meseriilor curate și nobile. Avem în schimb nevoie și de Beta, Gama, Delta, Omega, Epsilon – fiecare castă, cu o inteligență ceva mai scăzută decât cea dinaintea sa. Pentru asta, embrionii sunt otrăviți și stresați, determinând dezvoltarea insuficientă a intelectului și dând naștere unor oameni mai puțin înzestrați, inclusiv – mă scuzați – retardați.

Toți oamenii, indifferent de casta din care fac parte, trec pe toată durata copilăriei, prin procesul de condiționare. Li se imprimă în subconștient acele idei care fac societatea să funcționeze fără conflicte, fără aspirații, dorințe irealizabile, fără nevoia de a iubi și de a avea o relație semnificativă cu altă persoană.

Distracțiile în această lume sunt puerile și lipsite de sens pentru noi. Arta, în toate formele ei a fost interzisă, deoarece generează trăiri complexe. Iar societatea trebuie să rămână simplă, să nu-și dorească nimic mai mult decât are. Dacă totuși intervine tristețea sau plictiseala, există un leac eficient: drogul numit Soma. Soma te introduce într-un fel de transă, în care ai ocazia să călătorești și să ai cele mai mișto aventuri posibile, transformând o oră de comă într-o vacanță fabuloasă de o săptămână.

Un alt aspect este decăderea noțiunii de familie. Familia monogamă este considerată noua desfânare, în timp ce schimbarea partenerilor de la o lună la alta este încurajată și admirată. Ajungem astfel la situații de genul: ai grijă să nu te atașezi de Vasile și să formezi un cuplu prea stabil cu el. Mergi din floare în floare și îți va fi cel mai bine!
Deși cam toată societatea a evoluat în această direcție, au rămas și câțiva indivizi așa cum îi știm. Li se spune “Sălbatici”, sunt izolați într-o rezervație, și au tradiții și obiceiuri specifice triburilor de indieni. Aici cred că autorul ar fi putut să nu aducă tocmai indienii în prim plan, inspirându-se oarecum din istoria noastră, în perioada în care trăiau indienii americani. Până la urmă, sălbăticia lor nu consta neapărat în ritualuri, costumație și comportament de trib, ci în faptul că nășteau copii în mod natural iar mamele îi alăptau – iar maternitatea devenise o practică vulgară, de neconceput.

Acesta este contextul în care două personaje, Benjamin și Lenina, se întâlnesc. Și acesta este punctul în care doi reprezentați ai castei Alfa – deci printre cei mai inteligenți – simt că această societate, atât de bine pusă la punct, nu le este suficientă. Că dragostea este prezentă totuși undeva în inima lor, dar îi este imposibil să se dezvolte. Și mai ales simt că, dacă cei din jur ar realiza ce se petrece în mintea lor, ar fi izolați și alungați din interiorul cercurilor de care sunt complet dependenți.

Teoretic, nimeni nu poate spune că această lume ar fi un coșmar. Pentru că am fi cu toții condiționați să primim cu bucurie ceea ce ni se dă. Numai o mutație genetică ne-ar face să deraiem de pe traiectoria atât de bine definită de cei mai puternici decât noi, în mâinile cărora se află atât momentul nașterii cât și al morții noastre. Dar consider că prin imaginarea acestei societăți, conceptul de fericire este mai bine definit ca oriunde. Nu ești fericit când ai absolut tot ce îți dorești – atunci ești cel mult un robot, un ins condiționat. Ci atunci când ai trecut prin numeroase necazuri, greutăți și înfrângeri și ți se deshide un nou orizont luminos. Adică exact ceea ce lumea nouă interzice cu desăvârșire.



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!