Recenzie Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă scrisa de "cornelia.popa"



Recenzie Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă 15.96 lei *
Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă 23.99 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata lume nouă
Autor (i): Aldous Huxley
cornelia.popa cornelia.popa pe 2017-05-05 09:09:18 Rating:

Acțiunea se petrece în viitor, pe tărâmul Londrei. Ni se prezintă așa zisul Centru de Incubație și Condiționare, un loc unde se “nasc” copii și unde aceștia cresc și li se implementează felul lor de-a fi, de a se comporta, setul de valori și credințe.

Primele pagini sunt pline de fel și fel de termeni și explicați ce explică procesul de creare a acestor copii și modul în care sunt crescuți, pagini ce sunt cam greu de digerat și care-ți lasă impresia că lectura e un SF curat și dus la extreme. Încă de mici, copiii sunt nevoiți să asculte de nenumărate ori diferite fraze care mai apoi li se impregnează în creier, în conștiință. Ei sunt altfel, peste ei anii nu trec, nu au părinți, nu-l cunosc pe Dumnezeu și nu cred în iubirea adevărată și angajamentele acesteia. Cei care au pus bazele acestui nou proces au făcut-o sperând că astfel oamenii vor fi mai fericiți și nu vor mai trebui să se confrunte cu problemele vieții de zi cu zi, că vor trăi în deplină armonie și stabilitate. Însă oare asta înseamnă fericirea? Să ți se ia dreptul de liber arbitru, dreptul la familie, iubire? Cum poți ști ce e fericirea când nu știi ce-i suferința? Cum poți aprecia ceva dacă tu ai totul de-a gata și nu trebuie să muncești cu greu pentru a-l obține?

Bernard simte că trebuie să fie ceva mai mult decât atât, simte nevoia de cunoaștere și de libertate în adevăratul sens al cuvântului. El cere permisiunea de a se aventura în rezervația din New Mexico, locul unde se vorbește că ar locui sălbaticii, puținii oameni de dinaintea lor. Acolo află termeni necunoscuți lui, cum ar fi mamă, Isus, află de cărți, de sentimente, de căsătorie, de o multitudine de lucruri despre care nu i s-au spus la Centru de Incubație și Condiționare. Bernard o întâlnește pe Linda, o femeie din aceeași lume ca și el, însă care în urma unei expediții a rămas blocată acolo, care tânjește după viața ei dar care nu se mai poate întoarce deoarece are un copil, iar acest lucru este de nerecunoscut și neînchipuit pentru cei din noua generație. John, fiul ei, se împrietenește cu Bernard și este de acord să meargă cu acesta în Londa pentru a li se arăta celorlalți și a le vorbi despre lumea lui, iar de aici pornește o nouă aventură și o altă serie de controverse.

E o altfel de carte, e altceva. Dacă la început aceste lucruri mi se păreau ca făcând parte dintr-un viitor mult prea îndepărtat, spre sfârșitul cărții mi-am dat seama că treptat riscăm să ajungem așa, și nu va dura mult ca lucrurile să se schimbe dacă noi ne îndepărtăm și nu mai dăm importanță lucrurilor esențiale din viață: familia, educația, credința, iubirea, cultura și multe altele. Poate exagerez, însă cu cât ne îndepărtăm de cei dragi, refuzăm să ne luăm anumite angajamente, nu citim, negăm existența lui Dumnezeu, implementăm fel și fel de informații dubioase celor mici (și aici mă refer la noua structură educațională), ne apropiem cât mai mult de acea nouă lume, care cred eu, nu-i chiar așa minunată.

Cartea trebuie citită pentru a vedea încotro ne îndreptăm dacă nu avem grijă de sufletul nostru.

“Cuvintele pot fi ca razele X, dacă le foloseşti aşa cum trebuie pot pătrunde prin orice mediu. Citeşti şi te pătrund.”

“Independență nu e făcută pentru om – că este o stare nefirească – care merge o vreme, dar nu ne poate duce în siguranță până la capăt.”

“ – Bine, dar nu este firesc să simți că există un Dumnezeu? – Ai putea la fel de bine să te întrebi dacă e firesc să te închei la pantaloni cu fermoare.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!