Recenzie Înainte să te cunosc scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Nu am citit pana acum carti care au stat la baza filmelor lacrimogene, cele care ne-au facut sa suspinam de-a lungul anilor. Am vazut acele filme si am considerat ca o portie considerabila de tristete cinematografica nu mai trebuie dublata si de tristetea literara, chiar daca era vorba de carti si ecranizari foarte bune. (Era inainte de a instaura regula “carte apoi film”.)

Insa de data asta am citit cartea, fara sa am in minte vreo pelicula dramatica, iar rezultatul a fost fabulos. Fie trebuia sa fac acest lucru si cu precedentele povesti – pentru a le savura mai bine si a nu ma speria de jalea pe care filmele mi-au indus-o, fie cartea lui Jojo Moyes are pur si simplu o reteta mai buna decat “Notebook” sau “P.S. I Love You”.
N-o mai lungesc si va spun ca este exceptionala. Este “writing done the right way”. Si, mai ales, in ciuda faptului ca este o drama, a declansat in mine cantitatea ideala de hormoni de cititor, pe care mi-as dori ca orice carte de pe lumea asta sa o produca: sa o las cu greu din mana, sa vad personajele ca si cand ar sta langa mine, sa SIMT personajele mai bine decat simt multi oameni din realitate, sa imi vina sa rad, sa plang, sa casc gura citind pe strada si sa mi se dilate pupilele de suspans. Da, “Inainte sa te cunosc” a facut toate astea.
Majoritatea cartilor triste – sau cum doriti sa le spuneti – au la baza o poveste care ia o intorsatura dramatica pe parcurs. Cartea lui Jojo Moyes chiar debuteaza cu o astfel de intorsatura. Mai mult, una ireverersibila, care nu lasa loc de speranta la viitor mai luminos.

Facem cunostinta cu Lou Clark, o tanara dintr-un orasel englezesc. (Ah, cat de frumos este locul actiunii!). Louisa are o viata simpla, chiar banala. O slujba la o cafenea, pe care criza financiara i-o rapeste, ramanand la mila Oficiului de ocupare a fortei de munca. Lou nu are prea multa experienta profesionala si un orizont destul de limitat, in oraselul turistic in care-si duce existenta. Printre putinele job-uri disponibile pentru ea se numara si a avea grija de persoane incapacitate: batrani sau invalizi. In momentul in care accepta job-ul de a ingriji un tetraplegic, Louisa se asteapta la cu totul altceva decat va primi.
Astfel il cunoaste pe Will Traynor: un fost barbat de succes, caracter puternic, determinat, coleric, dar… tintuit intr-un scaun cu rotile, din cauza unui accident stupid. Modul in care acest pacient, barbat si victima a destinului ii va schimba viata Louisei, ramane sa descoperiti. Cert e ca o va face pe foarte multe planuri, tanara ajungand sa evolueze intr-o persoana mult mai aproape de modelul de succes feminin decat era “inainte sa-l cunoasca”... pe el.

Insa, nu trebuie sa uitam ca este vorba de un om cu handicap fizic sever, cu inabilitatea de a face orice lucru, cat de mic, de unul singur. Trauma fizica este irecuperabila iar Will Traynor nu va mai putea sa aiba niciodata o viata normala. Asadar… cum rezolvam aceasta situatie?

“Inainte sa te cunosc” are o multime de elemente de actualitate, care ancoreaza foarte bine povestea intr-o realitate posibila. Stilul de scriere este usor, dar departe de a fi banal. Dimpotriva, autoarea se joaca plina de maiestrie cu cuvinte si metafore, care la randul lor se joaca cu mintea si inima cititorului, atragandu-l in naratiune ca intr-un – exact – vartej. Personajele au si ele o naturalete admirabila, ii cunoastem in detaliu pe parcursul naratiunii, fara sa ni se para vreunul fortat ca aparitie sau obositor.

Si ajungand la punctul sensibil - daca mi-a placut de Will Traynor sau nu, in “felul ala”. Am de spus doar ca e incredibil cum autoarea a reusit sa puna acest barbat “wow” intr-o ipostaza jalnica, fara sa-i stirbeasca demnitatea. Este de asemenea admirabil cat de usor poate un personaj ca el sa se infiga in inima cititoarelor, in ciuda conditiei sale. Am inteles-o atat de bine pe Clark! Chiar daca stilul ei de a iubi si de a trai este diferit de al meu, in locul ei as fi facut exact aceleasi lucruri pentru Will, fara exceptie.
Nu am citit inca recenzia Oanei, deci daca am spus lucruri asemanatoare, probabil sunt chiar adevarate. Recomand aceasta carte din suflet: va va smulge probabil o lacrima, dar in urma ei va ramane mai multa motivatie si dorinta de a trai decat servetele ude.