Recenzie Jurnal 2003 - 2009 scrisa de "Oana (ReteteTV.ro)"
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.
Numele cartii: |
Jurnal 2003 - 2009
|
Autor (i): |
Oana Pellea
|
Oana (ReteteTV.ro) pe 2016-11-02 13:43:05
Rating:
Jurnalul Oanei Pellea dezvăluie un om sensibil, religios și foarte uman. Chiar dacă nu este o capodoperă literară și nici măcar un jurnal tipic, prin ceea ce scrie/mărturisește, actrița Oana Pellea se dezvăluie cititorului așa cum este: bucuroasă pentru un monitor nou, tristă pentru pierderile din viața ei, admirativă pentru cei care muncesc pământul (”Am un respect dureros față de oamenii care muncesc pământul, care au mâinile bătătorite de muncă, care ajută animale să fete... Față de oamenii adevărați de la țară”).
Am reținut că cea mai dureroasă întrebare pe care o poate pune un jurnalist unui actor este ”Cum de rețineți atâta text? E poate întrebarea cea mai frecventă și... jenantă care i se poate pune unui actor. Dacă iubiți actorii, nu-i întrebați niciodată așa ceva.
Cel mai ușor e să reții textul. Greul începe după. Cu ce umpli acel text...”
Afli diverse lucruri, cum ar fi că în teatre oamenii se întorc la comedii și la frumos; că atunci când îi e bine, mulțumește Domnului, dar o încearcă și o vagă senzație de rușine; că se întreabă de ce numai de frică devenim esență...; că adoră anticariatele de mobilă, de cărți, deoarece îi fac bine.
Una din sensibilitățile sale sunt lacrimile. ”Mi-e ciudă că plâng așa de ușor... așa m-am născut... aș vrea să mă pot abține.. nu pot, mi-e imposibil, îmi trece prin cap că probabil am umplut niște pahare degeaba și sunt oameni pe pământ care mor de sete... barem să fi folosit la ceva. Dacă toată omenirea și-ar strânge lacrimile în pahare, cam câți oameni s-ar salva de la moarte?”
Mi-a plăcut răspunsul ei dezvăluit unui reporter dar neinclus în acel interviu. ”Întrebare: Cum e femeia după 40 de ani?
Răspuns: Cu cât îi cad sânii, proporțional i se ridică spiritul”.
Iar încheierea este de același bun-simț cu care se prezintă Oana Pellea în carte și în societate:
”Vă mulțumesc tuturor celor care v-ați odihnit ochii pe bucățile mele de gând.
Că m-ați îngăduit..
Îmi cer iertare dacă nu v-au folosit la nimic aceste gânduri.
Oricum ar fi, vă mulțumesc și-mi cer iertare pentru inconștiența absolută care m-a făcut să fiu de-acord cu publicarea unei bucăți de carne din mine”.
|
Comenteaza