Orice carte are o poveste. In cazul cartilor noi, povestea incepe cu tine, in cazul celor vechi, de la anticariate, povestea continua cu tine. Si, fie ca in biblioteca predomina cartile vechi, fie cele noi, cel mai important este sa duci povestea mai departe.

Pentru mine, cartile vechi au o valoare sentimentala mai mare, in special cele care mi-au fost transmise din generatie in generatie. Dar, cand vine vorba sa imi cumpar o carte, optez intotdeauna (atunci cand este posibil) pentru una noua. Este si o doza de superficialitate la mijloc, recunosc, pentru ca imi place cum se vad in biblioteca mea, de asemenea noua, dar nimeni nu ma poate acuza ca folosesc cartile ca simple obiecte de decor. Imi place sa vin acasa si sa ma simt ca intr-o…. librarie, inconjurata de carti. Dar o librarie deosebita pentru ca este a mea.

Cartile vechi, in schimb, imi amintesc de perioada facultatii, cand cutreieram prin anticariate in cautarea titlurilor din biografia obligatorie, dar si de vremuri mai fericite cand, copil fiind, cotrobaiam prin podul casei dupa “comori literare” pe care, de multe ori, le si gaseam. Poate de aceea locul lor a ramas “acasa”, acolo unde revin mereu cu drag cand vreau sa regasesc vechiul copil. Dar la viata noua, carti noi…

Ce imi doresc sa aflu de la voi de data aceasta este cine iese invingator in meciul dintre vechi si nou. Sau declaram remiza?

#anticariat #biblioteca #librarie #nou #remiza #vechi