În studioul însorit de la etajul trei al unei case din Chappaqua, New York, una din cele mai puternice femei din lume privește la vârful copacilor căutându-și inspirația și verificându-și amintirile din ultimii ani. Căutările ei au un scop precis, acela de a scrie o carte (Decizii dificile) despre perioada cât a fost secretar de stat în cea mai puternică țară din lume.

Este toamna lui 2013 și Hillary Clinton așterne fapte, gesturi, opinii ale unor lideri ai acestei lumi, așa cum i-a văzut ea pe când vizita cele 112 țări sau cum i-a perceput de pe teritoriul SUA în întâlnirile oficiale.

AP Photo/Steven Senne

Multe din cele scrise de ea dau veridicitate textului și cărții apărută la editura RAO. Da, a fost ajutată de câțiva colegi pentru a marca faptele cu exactitate (până la urmă poveștile ei sunt istorie și nu te joci cu datele de acest fel), dar mesaje de genul celui trimis președintelui francez Nicolas Sarkozy după ce a fost surprinsă într-o poză împiedicându-se și pierzându-și pantoful, nimeni nu le putea ști. Mesajul expediat odată cu poza a fost: ”Poate că eu nu sunt Cenușăreasa, dar tu vei fi întotdeauna prințul meu”.

O altă discuție personală și care nu cred că a ținut paginile ziarelor a fost cu Președintele Camerei Inferioare a Parlamentului din Birmania/ Myanmar care i-a spus: ”V-am studiat țara încercând să înțelegem cum să conducem un Parlament”. Hillary a întrebat dacă citise cărți sau se consultase cu experți. ”A, nu!”, a răspuns el. ”Ne-am uitat la serialul ”Viața la Casa Albă”.

Hillary Rodham Clinton scrie Uman. Povestește fapte, motivează decizii, spune lucrurilor pe nume, atât cât îi permit serviciile secrete sau secretele de stat. După câțiva ani de la anumite fapte a avut dreptul să vorbească despre evenimente pentru care la un moment dat a păstrat tăcerea.

”Cu toții ne confruntăm cu decizii dificile pe care trebuie să le luăm de-a lungul vieții. Unii chiar în mai mare măsură decât alții. Trebuie să decidem cum să echilibrăm solicitările serviciului cu ale familiei. Să avem grijă de un copil bolnav sau de un părinte vârstnic. Să găsim o soluție ca să ne plătim facultatea. Să găsim o slujbă bună și o soluție dacă o pierdem. Dacă să ne căsătorim sau nu ori dacă rămânem căsătoriți sau nu. Cum să le oferim copiilor oportunitățile la care visează și pe care le merită. Viața înseamnă să facem astfel de alegeri. Deciziile noastre și felul în care le gestionăm ne formează ca oameni. Pentru lideri și națiuni, acestea pot însemna diferența între război și pace, între sărăcie și prosperitate”.

Cartea începe la momentul când Hillary și Obama erau adversari în lupta pentru președinție din partea aceluiași partid: partidul Democrat. Și continuă cu momentul susținerii lui Obama și acceptării funcției de Secretar de Stat. Doi adversari deveniți prieteni în scopul de a-și servi țara. Două minți care au ajuns să gândească la fel, să se susțină și să construiască pentru SUA o credibilitate și o imagine de invidiat. ”Pentru America, alianța noastră cu Europa e mai valoroasă ca aurul. Probabil că bunul nostru cel mai de preț pentru a schimba părerea opiniei publice europene a fost ”efectul Obama”, spunea ea.

Ca primă doamnă și-a susținut soțul chiar și la momentul penibil numit Monica Levinski. Acum venise rândul lui Bill să fie de partea ei. ”De-a lungul întregului proces și în următorii patru ani, Bill a fost, așa cum fusese de zeci de ani, sprijinul meu esențial și vocea rațiunii. Mi-a amintit să mă axez asupra tendințelor și nu doar asupra titlurilor de ziar și să mă bucur de experiențe”.

Am citit nenumărate exemple în care protocolul și relațiile personale au contat pentru diplomație: ”Dacă ești o gazdă primitoare și amabilă, acest lucru ajută la construirea relațiilor”.  Uneori relațiile personale și diplomatice au dus la unele progrese. Hillary a aflat, spre exemplu, despre o fetiță de opt ani din Arabia Saudită al cărei tată o obligase să se mărite cu un bărbat în vârstă de cincizeci de ani în schimbul sumei de aproximativ 13.000 de dolari. Tribunalele saudite au respins cererea mamei ei de a opri această căsătorie și se părea că nici guvernul nu avea de gând să intervină. ”Știam că punerea guvernelor într-o situație stânjenitoare prin condamnare publică ar putea avea efectul invers, făcându-le să fie și mai de neclintit. În loc să organizez o conferință de presă pentru a condamna acel obicei și a cere luarea de măsuri, am căutat o metodă pentru a-i convinge pe saudiți să facă ceea ce era corect fără să-și piardă demnitatea. Folosindu-mă discret de canalele diplomatice, am transmis un mesaj simplu, dar hotărât: ”Rezolvați singuri problema și nu voi scoate o vorbă”. Saudiții au numit un judecător nou, care a acordat imediat divorțul. Uneori, cea mai bună metodă de a obține o schimbare autentică, în diplomație și în viață, este prin construirea de relații și înțelegerea modului în care să ne folosim de ele”.

În călătoriile sale a întâlnit cel puțin trei tipuri de lideri mondiali: aceia care împărtășesc valorile și viziunea SUA asupra lumii și sunt parteneri firești, aceia care vor să facă ce trebuie, însă nu au voința sau capacitatea politică de a-și urma inițiativa și cei care își consideră interesele și valorile drept fundamental diferite de ale SUA și li se opun cât de mult pot.

Ea face și unele mărturisiri: ”Impactul diplomatic al WikiLeaks a fost unul negativ. Informațiile dezvăluite au făcut publice unele din programele de intelligence cele mai sensibile și secrete ale Americii. Toată lumea a fost furioasă să afle că SUA ar monitoriza convorbiri telefonice personale ale unor parteneri precum cancelarul german Angela Merkel și președintele brazilian Dilma Rouseff”.

Femeile și drepturile lor au fost una din preocupările principale ale lui Hillary în multiplele sale funcții. Ea spune că cercetările au arătat că îmbunătățirea condițiilor pentru femei a ajutat la soluționarea conflictelor și la stabilizarea societăților. La sfârșitul lui 2013, femeile ocupau sub 22% din toate locurile din parlamentele și forurile legislative din toată lumea. Peste o sută de țări încă au legi care limitează sau interzic participarea femeilor la economie.

Ca proaspătă bunică, Hillary mărturisește că simte bucurie (Chelsea, fiica ei, tocmai a dat naștere în vara lui 2016 celui de-al doilea copil, un băiețel). ”Probabil că e cea mai bună meserie din lume. Primești multă fericire alintând un copilaș care începe să exploreze lumea, însă fără responsabilitățile și neliniștile pe care le simte un părinte. Copiii ne țin imaginația proaspătă și inima tânără și ne mobilizează să lucrăm pentru un viitor mai bun”.

După tot ce am citit și auzit despre ea, dacă ar fi să votez, nu aș ezita să o fac. Hillary este o luptătoare și are puterea de a-i trage și pe alții după ea prin exemplu: ”Să nu te culci niciodată pe-o ureche. Să nu renunți niciodată. Să nu încetezi niciodată să ajuți ca lumea să fie un loc mai bun. Asta este treaba noastră neterminată”.

Din cartea lui Hillary (de 665 de pagini) afli lucruri din lumea în care trăiești și la care nu ai acces din ”funcția” ta de simplu muritor:

• Când am călătorit în Rusia am primit de multe ori avertismente de la ofițerii de securitate ai Departamentului să ne lăsăm telefoanele BlackBerry, laptopurile – toate mijloacele de comunicare cu lumea exterioară – în avion, cu bateria scoasă, pentru a împiedica serviciile de informații străine să le compromită.
• Un mijloc de a ne proteja materialele era să le citim în interiorul unui cort opac într-o cameră de hotel. Se spunea să improvizăm și citeam materialele sensibile cu o pătură peste cap. De multe ori am fost avertizată să nu vorbesc liber în camera de hotel.
• China, în 2013, avea aproape 600 de milioane de utilizatori de internet, însă și cele mai represive limitări ale libertății internetului. Unele rapoarte estimează că China are 100.000 de cenzori angajați să patruleze pe web.
• Am lucrat cu designeri pentru a crea aplicații noi, cum ar fi un buton de panică pe care un protestatar îl putea apăsa pe telefon pentru a-și anunța prietenii că era arestat și care, în același timp, îi ștergea toate contactele personale.
• În 2012, prim-ministrul bulgar Boyko Borisov fusese informat de șeful de personal că atunci când Hillary își leagă părul la spate înseamnă că este în toane proaste. Hillary a răspuns: ”Pur și simplu mie îmi ia mai mult să mă coafez decât vă ia dvs”.
• La birou, primul lucru pe ordinea de zi era să primesc informarea zilnică despre evenimentele legate de informații și securitate națională, inclusiv ultimele rapoarte despre amenințările teroriste din toată lumea. Această informare le este adusă zilnic înalților deminitari din guvernul nostru. Este pregătită de o echipă de analiști de informații dedicați, de carieră, care lucrează peste noapte, apoi se răspândesc în tot Washingtonul înainte de ivirea zorilor în fiecare dimineață, pentru a da personal și a-și prezenta prin viu grai rapoartele.
• Știu că există persoane care nu vor să audă că un videoclip de pe internet a jucat un rol în aceste tulburări. Dar a jucat. Protestatarii pakistanezi chiar au bătut o efigie a lui Terry Jones, pastorul din Florida asociat cu filmul. Iar diplomații americani, departe de politica de la Washington, au simțit impactul de aproape. Investigațiile și rapoartele ulterioare au confirmat că videoclipul chiar reprezentase un factor în evenimentele de la Benghazi (Libia).
• Indonezienii consideră culoarea galbenă un simbol al speranței și al unui nou început.
• Szarkozy întreba mereu de ce toți diplomații care veneau să-l viziteze erau atât de neiertat de bătrâni, cărunți și bărbați.
• Angela Merkel – om de știință desăvârșit, care a studiat fizica și și-a luat doctoratul cu o disertație despre chimia cuantică.
• Interdicția de a avea permis de conducere impusă femeilor în Arabia Saudită este încă în vigoare.
• La invitația Regelui Abdullah al Arabiei Saudite am sosit la ceea ce mi se descrisese a fi ”tabăra” din deșert, care s-a dovedit a fi un cort uriaș, cu aer condiționat, întins peste un palat cu podele de marmură și băi aurite, înconjurat de rulote și elicoptere.
• Bahrain – cea mai puțin bogată dintre monarhiile din Golful Persic.
• În 2009, când Gaddafi (președintele Libiei) a sosit la New York în 2009 a făcut vâlvă. A adus cu el un cort mare de beduini, însă nu i s-a permis să-l monteze în Central Park.
• America Latină este o regiune cu 36 de țări și teritorii (aproape toate democrații), cu aproximativ 600 de milioane de locuitori, cu o clasă mijlocie în extindere rapidă, cu resurse energetice abundente și un PIB combinat de peste 5.000 miliarde de dolari.
• Cu câțiva ani în urmă, un membru al consiliului orășenesc kenyan îi scrisese lui Bill o scrisoare în care îi oferise patruzeci de capre și douăzeci de vaci în schimbul mâinii fiicei noastre. În timp ce eu mă pregăteam să plec spre Nairobi, acesta a făcut vâlvă în presa locală că oferta era încă valabilă.
• Șoferii israelieni preferă mai degrabă să ajungă în spital decât să lase pe cineva să le taie calea pe stradă.
• Yitzhak Rabin: ”Locul cel mai rece de pe pământ este mai bun decât cel mai fierbinte război”.
• Alaska se încălzește cu o rată de două ori mai mare decât restul Statelor Unite, iar eroziunea, care topește permafrostul, și nivelul în urcare al apelor deja forțează unele comunități de-a lungul coastei să se mute înspre interior.
• Aproape 30 de milioane de oameni din toată lumea sunt supuși unei forme de sclavie modernă, prinși în capcana prostituției sau muncind din greu la câmp, în fabrici sau pe bărci de pescuit. Statele Unite nu sunt imune.
• În 2013, conform statisticilor, Statele Unite au depășit atât Arabia Saudită cât și Rusia, trecând în frunte pe plan mondial în producția de petrol și gaze. Iar generarea de electricitate din surse eoliene și solare s-a dublat între 2009 și 20113.
• Scriitorii săi de discursuri se numeau Megan Rooney și Dan Schwerin.

Cartea poate fi comandă de la sau .

#club de carte #Decizii dificile #editors pick #editura rao #featured #hillary clinton