Mai corect ar fi: Si am spus DA! Un DA raspicat, sa se auda pana departe, la cei care nu au citit-o inca pe Elizabeth Gilbert. Daca Mananca, roaga-te, iubeste m-a cucerit de la primele pagini, nici continuarea nu s-a lasat mai prejos, asa cum era si de asteptat. Vi le recomand calduros pe amandoua!

Curios e faptul ca, desi mi-a placut foarte mult, nu imi gasesc cuvintele. Ma uit la o pagina goala de ceva timp si… nimic. Si am spus da nu este genul de carte despre care sa vorbesti in cuvinte mari dar, in acelasi timp, am impresia ca daca m-as limita la clisee si adjective seci, i-as face o mare nedreptate. Asa ca mai bine nu mai zic nimic si va las pe voi sa o (le) cititi si sa va dati cu parerea. Ca o concluzie, pot sa afirm cu tarie ca memoriile lui Elizabeth Gilbert m-au captivat mai ceva decat un roman, eu fiind fana declarata a cartilor de fictiune.

Si am spus da este mai mult un studiu despre casatorie decat povestea lui Liz si Felipe, dar un studiu in stilul caracteristic al autoarei: concis, simplu si, pe alocuri, foarte amuzant. Dincolo de aceste “insertii socio-istorice”, cartea este, in esenta ei, un omagiu adus dragostei adevarate. La urma urmei, sa nu uitam de partea a doua din titlu: “O poveste de iubire”.

Manual de self-help, de autocunoastere, roman de dragoste, chick-lit sau simpla fabulatie, spuneti-i cum vreti, eu ii zic simplu: DA!

#continuare #Elizabeth Gilbert #mananca roaga-te iubeste #memorii #si am spus da