…sau de ce nu imi plac cartile de lux, cartonate si mari…  E simplu. Pentru ca sunt mari. Prea mari pentru geanta mea, prea mari pentru a le cara dupa mine oricand, oriunde.

Foarte rar mi se intampla sa imi lipseasca din geanta o carte. Si mai rar mi se intampla sa am in geanta o carte in format cartonat, formatul dupa care se dau in vant editurile sau, ma rog, cele mai multe dintre ele. E adevarat ca formatul cartonat – sau de lux – arata foarte bine, da cartii o alta imagine, te imbie sa o deschizi, sa o alegi pentru a face un cadou deosebit. Dar cand vine vorba de a citi acea carte, cine ar dori oare sa care dupa el zi de zi ditai caramida. Sa fim seriosi! Astfel, pentru noi serial readerii de rand, cartile cartonate sunt un chin. A cara zi de zi o carte de peste 400 de pagini, cartonata, este ca o pedeapsa pe care ne-o aplicam singuri. E un fel de a ne cara propria cruce…

Prefer cartile in format de buzunar tocmai din cauza spatiului mai mic pe care il ocupa. Le prefer pentru ca ele spun cu aceleasi cuvinte povestile din variantele lor cartonate. Poate ca nu arata la fel, dar starea pe care mi-o dau este aceeasi. Si, nu-i asa, cartile se cumpara pentru cuvintele lor, pentru povestile din spatele cuvintelor si in niciun caz pentru cum arata. E adevarat ca uneori coperta poate vinde o carte buna, ca iti atrage atentia altfel decat o carte mica si aparent nesemnificativa, dar coperta aia nu ma ajuta cu nimic. Si atata timp cat voi prefera o carte in locul unul e-reader, atunci voi alege o carte in formatul cel mai mic.

Zilele trecute am terminat de citit Jocurile foamei. Am tot amanat lectura acestei serii minunate tocmai pentru ca ma gandeam cu groaza la caratul variantei cartonate, de lux, a cartilor. Intr-un final, am reusit sa fac rost de prima editie a cartilor, in format de buzunar. Mare mi-a fost bucuria! Nu arata ele precum cele in format cartonat, insa povestea m-a fermecat la propriu. Si, sincera sa fiu, nu imi doream ca biblioteca mea sa fie mai aratoasa, ci eu, sa descopar o noua poveste care sa ma impresioneze pana la lacrimi, pana la zambet, pana la fericirea unor cuvinte care sa nu imi dea place pana la ultimul.

Da, prefer cartile in format de buzunar / paperback, le prefer pentru ca le pot purta in geanta oricand, oriunde, le poti citi dimineata in metrou, in pauza de pranz, seara in drum spre terasa, la o cafea, in orice mijloc de transport in comun si pot sta lejer in bagajul de mana spre taramurile indeprtate. Ocupa loc putin, dar mult in acelasi timp. Ocupa spatiul acela pe care il rezerv in sufletul meu unei vieti pe care o traiesc in paralel.

Cu toate acestea, zilele astea voi avea in geanta o carte in formatul asta cartonat. As da-o oricand la schimb pe una mai mica, mai usoara… Oare nu ar fi bine ca editurile sa se puna si in locul cititorilor? Sa se gandeasca unde vor fi citite respectivele carti, de catre cine, sa ia pur si simplu in calcul toate variantele. Sunt sigura ca se pot gasi solutii pentru toate gusturile!

Voi ce fel de carti preferati? Formatul cartonat (de lux) sau cel de buzunar? Si de ce? Sunt curioasa care va sunt preferintele dragi serial readeri!

#carti de lux #ce citim #club de carte #format cartonat #paperback